Conferinţă Pentru Viata, Anti-Avort Partea 2 (d-na. C. Todea)


Întrebări si raspunsuri

 …

– În jurul anilor 60 a fost fabricată această pilulă contr.. exact cu scopul acesta cu toate că ea a urmat să fie folosită în continuare şi cu scop de tratament. O primă întrebare ar fi în ce fel se folosesc pil.cpontr.. pt tratam obstetrical. Reglează ciclul menstrual sau nu? Ce efecte terapeutice pot avea aceste pilule, pt că eu am auzit de persoane cărora medicii le-au recomandat folosirea pil.contr.. pt reglarea ciclului menstrual. A doua întrebare, legată de avorturile spontane, deci avorturile neprovocate: ce implicaţii medicale, morale, ce consecinţe pot avea pierderile suspectate de sarcină, printr-un ciclu menstrual întârziat sau dereglat? De ce există medici care privesc cu iresponsabilitate provocarea avortului şi chiar îl sprijină fără remuşcări?

– Ştiţi că în occident nu e ca la noi: sunt clinici de avort şi clinici de obstetrică. În clini de avort se fac doar avorturi: 15, 20, 100 pe zi. Deci nu fac altceva. Sunt medici care fac doar avorturi. La noi nu sunt clinici de avorturi, dar vor fi. Încă nu s-au despărţit.

Vorbesc despre tratamentul cu contracepţie. Pilula este folosită într-adevăr, este chiar indicată în medicina noastră în anumite cazuri: tulburări de menstruaţie, chist ovarian, endometrioză ş.a. Această pilulă este dozată. Ca să tratăm o tulburare menstruală sau chist ovarian trebuie foarte bine investigat la endocrinologi, nu doar la ginecologi. Doar după ce sunt foarte bine investigaţi şi se cunoaşte exact cauza, atunci, dacă este o lipsă sau insuficienţă hormonală, se dă această pilulă, fie progesteron sau estrogen în cantitatea respectivă. Oricum nu poate fi dozată niciodată foarte bine şi perfect. De aceea dă atâtea efecte secundare. Dar problema este alta: pilula a devenit o „vitamina C”. Ce înseamnă asta? Pentru orice, medicul pune mâna pe pilulă şi o dă. Pot să vă spun că vin eleve şi îmi spun: „Am fost la ginecolog, am tulburări de ciclu, mi-a dat pilula şi mi-a zis s-o iau până mă mărit”. Adică 10-15 ani – când se ştie că după 5 ani apar toate bolile cronice şi nu vi le-am spus toate. Şi atunci vă pot spune un lucru – haideţi să ne gândim în urmă cu 50 de ani – aceste boli existau şi nu erau tratate cu pilulă. Erau tratate cu antiinflamatoare şi nu erau multe. Acum sunt sute de antiinflamatoare şi sute de alte medicamente. Dar a trebuit o justificare. Ştim bine că la reacţii secundare ale contraceptivelor scrie: tulburări de ciclu de la amenoree până la flux menstrual crescut – mai ales că contr. dau de cele mai multe ori amenoree la tinere sau chiar hemoragii, dacă e estrogen. Estrogenul dă hemoragii, progesteronul dă amenoree, la tinere mai ales. Şi atunci vă pot spune un lucru: de cele mai multe ori când se dă această pilulă este foarte simplu, este comod să dai o pilulă şi să aştepţi să vezi: se rezolvă sau nu se rezolvă. Vă pot spune că chistul ovarian se rezolvă de foarte multe ori cu această pilulă, fiindcă chistul înseamnă insuficienţa unui dintre hormoni.  Rezolvă  chistul, dar distruge mucoasa uterină şi provoacă încet-încet sterilitate, mai ales dacă dai timp îndelungat. Şi atunci au venit nemţii, occidentalii – ginecologi – şi au zis: nu mai dăm pilula, că iată, rezolvă mici lucruri şi dă mari necazuri: provoacă sterilitate, chiar şi tulburări mari de ciclu, provoacă atâtea şi atâtea boli. Haideţi să nu le mai dăm. Ginecologii s-au unit în Germania, au emis o revistă numită Kontzepte – v-am pus-o pe cd – şi acolo sunt explicate toate efectele negative ale contraceptivelor pe care vi le-am spus astăzi. Este vorba de medicul Rudolf Ema din Elveţia. Această revistă a fost acceptată de unii ginecologi şi a fost rapid sustrasă de piaţă. A intervenit industria chimică şi a zis (n-a zis, dar s-a aflat) medicamentul cel mai bine vândut în lume să ştiţi că este pilula. Este şi o afacere. Dar dr. Rudolf Ema împreună cu ceilalţi ginecologi au spus că este cel mai ucigaş medicament care a existat vreodată şi care se dă acestor tinere. De ce credeţi că, după 35 de ani, dintr-o dată nu se mai dă? Şi atunci în Germania, după ce au murit atâtea tinere şi într-un singur an au fost 370 de accidente vasculare cerebrale, 4 dintre ele au murit, între 14 şi 25 de ani. Atunci s-a pus problema şi au fost daţi în judecată aceşti ginecologi. De ce totuşi iată, că după atâtea pilule avem decese dovedite ştiinţific că sunt din cauza pilulei. Şi atunci au recunoscut ginecologii şi oamenii de ştiinţă că e adevărat şi atunci s-a impus o listă întreagă de analize înainte ca să se dea această pilulă. Să ştiţi că se poate renunţa la ea în toate aceste afecţiuni: chistul se rezolvă la prima naştere de obicei, tulburările menstruale se rezolvă 2 ani după primul ciclu menstrual. Este normal ca aceste tulburări să existe. Ciclul nu se reglementează decât după 2 ani. Să nu mai vorbim de endometrioză care apare de obicei din cauza avorturilor şi cu pilulă nu rezolvi ceea ce ai stricat cu avortul. Vă spun că pilula e folosită cu acest scop: în primul şi în primul rând de a exista o înlesnire, nu ştiu cum să spun, un tratament lesne de făcut. Dar ştiţi ce fac medicii, mai ales în occident? Mai mult de 4-8 luni nu se dă pilula. La noi în ţara după 8 luni nu se opreşte. În occident după 8 luni se face pauză. La noi nu se face pauză. Se dă 3 ani, 2 ani, 5 ani. După un singur an deja, o tânără a fost paralizată. După un singur an pot apărea, pt că depinde de fiecare organism cum reacţionează la pilulă. Sunt persoane care au o hipercoleserolemie familială, altele care au înclinaţie spre diabet, altele care au atâtea şi atâtea probleme şi pilula nu face decât să le agraveze, inclusiv hepatitele şi altele. Mamele noastre, în trecut, nu se tratau cu pilulă, şi totuşi câţi copii năşteau? Sterilitatea, se ştie, că este dată de pilulă după ani şi ani de zile, bombardează, v-am spus, această mucoasă uterină, chiar se ştie. Singurul lucru de care încă se miră medicii şi este cu semn de întrebare: depresie nervoasă. De ce pilula dă depresie nervoasă? Eu am încercat să explic cu acest avort hormonal. Foarte mulţi încearcă să dea vina pe altceva, dar nu ştiu pe ce putem să dăm. Majoritatea elevelor care vin şi îmi spun că din cauza unui chist ovarian iau această pilulă de un an sau doi, la toate le spun să întrerupă. Iei 4 luni ca în Germania, iei 6 luni. Dacă n-o să se rezolve după 8 luni, întrerupi, că n-o să se rezolve nici după 2 ani, dimpotrivă, rămâi sterilă.

A doua întrebare: avortul spontan. Avortul spontan se produce după ce acea tânără a luat pilulă, a făcut planing, de obicei dacă a avut avorturi, dacă mucoasa uterină este plină de cicatrici după avorturi sau după boli venerice cronice. Avorturile spontane mai pot fi şi din alte motive: după fecundare, uneori, ovulul, copilul format, este respins, este rejectat ca şi un corp străin de mamă. Nu se ştie cauza. Sunt mai multe motive pentru carte se produc avorturile spontane. Eu nu cred că trebuie nici o tânără sau nici o mamă judecată pentru acest avort. Dar fiind totuşi un avort cred că îi trebuie o perioadă de curăţire şi chiar de pocăinţă, de spovedanie, părintele cred că vă poate spune aici mai mult.

În al 3-lea rând, cazuistica unor cazuri extreme. V-aş spune ceea ce se face de mult în occident, se încearcă şi la noi – se face acest diagnostic prenatal, de preimplantare. De fapt vine din altă parte această idee, de a lua în evidenţă mamele cu risc, care pot avea copii bolnavi, fie genetic, fie cu malformaţii diferite care au avut în familie. Şi atunci facem acest diagnostic – geneticienii – depistăm un copil cu sindromul Down, o malformaţie sau diferite boli. În occident au voie, şi la noi, aceste mame să ceară avort legal, întrerupere de sarcină şi au dreptul. Să ştiţi că peste 90%, mi-a spus un genetician din Craiova, că cer avort. Părerea mea este următoarea: indiferent de malformaţie are copilul, indiferent ce boală va avea acest copil, indiferent care este motivul, eu cred şi vă spun din experienţă că nu cred că omorând acest copil rezolvăm ceva. Acest rău niciodată n-o să-l putem îndrepta cu alt rău. Şi vă mai pot spune un lucru: cunosc părinţi care ştiau că vor avea copii bolnavi şi au avut curajul să-i nască. Aceşti copii bolnavi din naştere, indiferent că-s cu un psihic retardat sau fizic sunt bolnavi sau au diferite malformaţii, sunt nişte cruci la care eu cred că noi întoarcem spatele. Credem că Dumnezeu nu ştie că noi o să avem un copil bolnav? Dumnezeu nu ştie că ne-a dat un copil bolnav? Din diferite motive. Din momentul în care avem curajul să naştem aceşti copii şi am văzut mame care au născut aceşti copii, au venit cu mare bucurie şi mi-au spus că au avut o bucurie sufletească extraordinară că au adus pe lume aceşti copii şi-şi poartă crucea. Este ca şi cum ne întoarcem cu spatele la cruce, mi-a zis mie un părinte. Şi vă pot spune că aceşti copii sunt extraordinari. Eu cunosc copii bolnavi psihic şi să ştiţi că sunt copii extraordinar de curaţi, extraordinar de cuminţi, sunt copii cu care poţi să te înţelegi uneori chiar mult mai bine decât cu un copil sănătos. Copiii cu malformaţii embrionare, de multe ori nu se nasc, fie se avortează, fie după naştere nu rezistă şi mor. O mamă a avut maree curaj de a naşte un astfel de copil, ştiam cu toţii că va muri, am chemat preotul, după naştere l-a botezat, a şi murit, şi acea mamă mi-a spus: „Credeţi-mă, dna. doctor, că în viaţa mea n-am avut o mai mare bucurie sufletească şi nu sunt deloc tristă. Nu ştiu de ce, dar Dumnezeu m-a întărit şi acest copil ştiu că s-a dus undeva unde ştiu că e bine. Dar dacă-l omoram, aşa cum medicii mi-au cerut-o, oare cum eram eu în momentul de faţă?” Şi acum va avea următorul copil. Mi s-au întâmplat atâtea cazuri, am riscat, dar întotdeauna am riscat fiindcă am citit cartea părintelui Porfirie, care cred că mi-a dat curaj. Am avut atâtea cazuri în care au venit mame la consiliere şi mi-au spus: „Dna. doctor, mâine îmi face medicul avort, copilul este bolnav, copilul va muri, copilul are probleme şi eu vreau acest copil”. Întotdeauna am încercat să le insuflu încredere, să se roage, întotdeauna m-am dus la ginecolog, personal m-am rugat de ei să amâne cu 2-3 săptămâni acest avort, să vedem cum va evolua. Să ştiţi că din 10 cazuri 9 s-au născut sănătoşi. Am văzut analize, în care eu m-am mirat că copilul acela va supravieţui, şi s-au născut sănătoşi. Am avut un caz de schizofrenie care mi-a venit în criză de schizofrenie. Am încercat să-i salvez copilul, ea a vrut copilul, era la avort, a ajuns la 9 luni, a născut copilul. Ea a luat medicamente teratogene 3 luni, când copilul, era clar, din punct de vedere medical, nu putea fi sănătos. Lua toate teratogenele la psihiatrie, am scos-o de-acolo, era în cămaşă de forţă. Vă pot spune că după ce a născut, dânsa şi-a revenit brusc, e sănătoasă la ora actuală, era în schizofrenie cronică de mult timp, copilul este perfect sănătos şi medicii mi-au zis că o să moară. N-a murit nici până în ziua de azi şi este perfect sănătos. Eu cred că trebuie multă credinţă, a părinţilor în primul rând.

Când noi suntem studenţi la medicină, noi suntem obligaţi să vedem la ginecologie nişte avorturi. Nu să facem, să vedem. În momentul acela tu-ţi dai seama ce se întâmplă. Orice medic îşi dă seama, orice student. Dar în momentul în care ţie îţi place foarte mult ginecologia, tu o faci. Cel care, în conştiinţa lui, va voi să se facă ginecolog, acela, din acel moment va face un compromis, şi îl face. El ştie că în momentul în care se face ginecolog, va fi nevoit să facă avorturi. Chiar dacă îi place foarte mult obstetrica, salvează copii, ajută la naştere, ajută la tratarea afecţiunilor ginecologice, el va fi obligat să facă avorturi. Şi mi-au spus: „M-am obişnuit să fac şi aceste avorturi. M-am obişnuit. Dar să nu crezi că nu simt că preiau asupra mea o mare povară şi simt că nu-mi merge bine când le fac”. Deci mulţi medici cunosc acest lucru, dar nu se pot detaşa, nu pot să renunţe, decât dacă renunţă la tot, adică şi la serviciu. Fiindcă s-a întâmplat ca ginecologii să nu mai facă avorturi, dar au presiuni din jur din partea colegilor. Şi unii nu mai rezistă. Şi să ştiţi că cei pe care îi ştiu n-au mai rezistat şi au ieşit din clinici. Asta este.

– Cine se face vinovat de această situaţie: facultăţile care pregătesc aceşti tineri, legislaţia? Nu se pot oare asocia medicii care sunt conştienţi că avortul este o crimă, să ia atitudine?

– Eu cred că medicina a adus un mare rău în societate în momentul în care a acceptat o astfel de manipulare, că să ştiţi că până la urmă este o manipulare a societăţii şi a limbajului: „avort”, „produs de concepţie”, „contraceptiv” şi aşa mai departe. Ştim bine că nu e un produs de concepţie, că e un copil, ştim bine că nu e avort, că e pruncucidere, nu e, ştiu eu, un produs alimentar, e totuşi un copil. Şi noi am fost manipulaţi. În facultate studenţilor nu li se spune tot, nu li se arată tot. Dar nici profesorilor noştri nu li s-a spus, nici profesorilor profesorilor noştri nu li s-a spus, este o manipulare din timp. Ştiţi bine că legea a fost dată nu de medici. Medicii s-ar bucura să nu se mai facă avort. Medicii n-ar mai vrea să facă avort. Mulţi mi-au spus: „Uite, nu doresc să fac avort”. „Da, dar ce faci în schimb, dai metode contraceptive?” „Sigur că da”. „Pui sterilete?” „Cum să nu”. „Atunci ce faci, nu faci tot avorturi? Că nu le vezi, dar faci aceleaşi avorturi.” Trebuie schimbată mentalitatea. Dacă nu i se schimbă mentalitatea omului, nu e suficient să stea împotriva avortului chirurgical, chiar dacă legea asta… Şi se face vinovat Guvernul şi nu numai Ministeriul Sănătăţii şi Familiei că această lege a fost pusă, ştiţi bine, în a doua zi de Crăciun după revoluţie. Această lege chiar dacă azi ar dispărea, nu cred că e suficient, dacă nu se schimbă ceva în conştiinţa omului, nu-i suficient. Trebuie omul să-şi dea seama, nu doar ginecologul care va suferi, nu doar asistenta sau infirmiera, ci şi părinţii, şi farmaciştii care dau şi administrează pilula, că toţi sunt incluşi în acest cerc şi toţi vom suferi şi toţi suferă. Eu cred că nu putem arunca totul doar pe medici, dar într-adevăr, se fac vinovaţi fiindcă nu renunţă la acest lucru. Să ştiţi că ştim cu toţii din studenţie ce-o să fie.

– Sunt medici baptişti care nu vor să facă avorturi. Sunt buni, au clientelă mare…

– Nu fac avorturi, dar ce fac în schimb?

– Nu fac avort.

– Da, dar cunosc medici care n-au renunţat doar la avort, au renunţat la tot. Au renunţat inclusiv la metode contraceptive. Medici ginecologi din străinătate cunosc,care au renunţat la tot: şi la metode contraceptive, şi la sterilet, şi la avort. Cunosc medici care nu doar au renunţat, s-au şi opus şi în momentul în care se opun se întâmplă ceea ce v-am spus. Că aceşti baptişti nu au… eu mă bucur. Cunosc şi 2 în Timişoara, şi unul în Iaşi, dar nu-i suficient. Ei luptă doar cu o parte, doar o parte o aruncă la gunoi, dar cu restul ce se întâmplă? Vedeţi că steriletul produce mereu avorturi, vedeţi că toate celelalte. Deci trebuie să-ţi schimbi mentalitatea. Eu m-aş bucura ca toţi să renunţe la avort. Atunci cine mai face? Mie mi-a spus un medic: „Eu renunţ la avort, dna. doctor, dar vine colegul meu şi le face”. Zic: „Treaba lui, cel puţin nu le ai si tu pe conştiinţă”. „Ei bine, şi atunci să-mi închid cabinetul particular?” „Dar ce, tu trăieşti din aceşti bani?” Zice: „Poate”. Unii trăiesc din aceşti bani. Unii fac 20 de milioane pe lună din avorturi, se ştie.

– Am 22 de ani, sunt căsătorită şi locuiesc împreună cu soţul meu într-un apartament închiriat. Suntem amândoi studenţi şi nu avem posibilitatea creşterii unui eventual copil. Măcar până la terminarea facultăţii trebuie să ne protejăm. Asta înseamnă 3 ani. Ce mijloc de contracepţie ne recomandaţi?

– Vă daţi seama că nu vă recomand nici un mijloc de contracepţie. În momentul în care v-aţi căsătorit, v-aţi luat acest jug asupra voastră, chiar dacă staţi într-o garsonieră. Dumnezeu, eu sunt convinsă că vă vede acest neajuns şi poate nu vă dă copii, dar nu vă feriţi. Vreau să vă spun un lucru: am văzut atâţia tineri şi cu copii şi fără, care au născut toţi copiii pe care i-a dat Dumnezeu, 1, 2, 3, unii mai mulţi. În momentul în care a intervenit îndoiala: uite, nu mai pot, n-am spaţiu, n-am bani, în momentul acela au început să aibă avorturi şi 7 pe an. Rar se poate aşa ceva. În momentul în care vrei avorturi, o să ai. În momentul în care vrei naşteri şi copii, o să ai. Dar Dumnezeu nu-ţi dă mai mult decât poţi. Fiecare copil, după părerea mea, e o cruce şi Dumnezeu îţi dă câte poţi duce. Nu-ţi dă nici 10, nici 20. îţi dă câte poţi. Important este să te laşi în mâna Lui. În momentul în care am văzut mame care la al 7-lea copil au făcut avort, au pierdut tot. Chiar dacă au făcut 6 înainte. La al 7-lea copil au făcut avort. S-au dus la mari duhovnici şi au zis: ce mă fac? M-au părăsit toţi copiii, mi s-a întâmplat mult rău. Şi am avut eu mame care au păţit la fel. Şi a zis părintele: „Ai făcut cumva un avort?” „Da” „Ei, pentru acest avort nu te vei mai bucura nici de ceilalţi”. În momentul în care vă feriţi, indiferent cu ce, tot ajungeţi la un avort. Şi gândiţi-vă, această boală sufletească apare asupra voastră. Rugaţi-vă, Dumnezeu vede că nu puteţi, dar nu vă feriţi. Nu vă feriţi. Nu fiecare contact sexual duce la o sarcină. Nu fiecare ovul eliminat, chiar dacă e matur, e fecundabil. Ştiinţific s-a dovedit că ovulele, chiar şi mature, nu pot fi fecundate, nu se ştie de ce. Nu orice ovul poate fi fecundat, nu oricând. Trebuie anumite situaţii. Şi la fertilizare in vitro iei ovule aşa, la întâmplare, nu ştii dacă sunt mature, dacă nu-i selecţie naturală, este artificială, de noi. Şi te miri atunci că se nasc copii bolnavi. Fertilizarea in vitro e cu totul alt subiect, îmi pare rău că n-avem timp să vorbim, poate vă las materiale.

– Cum se explică faptul că femeia nu poate rămâne însărcinată în primele 10 zile după ciclu?

– Nu e adevărat. Exact invers. Ultimele 10 zile din ciclu sunt singurele zile când nu poţi rămâne însărcinată şi restul de 17-18 poţi rămâne din prima zi până în a 18-a poţi rămâne în orice zi. Ultimele 10 zile sunt când nu poţi rămâne, dar nu e exclus şi asta este contracepţie naturală pe care eu n-o adopt, Biserica Ortodoxă n-o adoptă, nici metoda calendarului, nici cealaltă a temperaturii sau a secreţiei vaginale, este totuşi o metodă şi ajungi să te termometrizezi toată ziua ca nu cumva să ai o zi în care să poţi rămâne însărcinată.

– Ce ne puteţi spune despre legarea trompelor? Ce consecinţe are?

– Legarea trompelor uterine o fac majoritatea mamelor după cezariană fiindcă le e teamă că după una sau două cezariene nu mai pot avea copii. Medicul meu ginecolog din Cluj are 4 cezariene, este ginecolog şi nu i s-a întâmplat nimic. În Germania se fac până la 4, oriunde. Problema e alta. Legarea trompelor uterine înseamnă în primul rând privarea acestei mame de a mai avea copii. Primele efecte sunt cele mici, moderate, dar sunt – psihice. Apare din nou aceeaşi depresie. A doua: sunt efectele medicale. Apar la cele care îşi leagă trompele uterine nişte dureri la nivelul inferior, local la nivelul uterului şi al trompelor. Apar nişte dureri nejustificate medical. Niciodată nu găsim modificări. Şi totuşi aceste dureri pelviene există. Aceleaşi dureri, de fapt, sunt şi după avorturi. După aceea apar alte efecte, în sensul că, în momentul în care această legare de trompă – foarte rar, poate1‰ – se desface, poate avea loc din nou o sarcină. Dar alte ori se întâmplă să se producă o sarcină extrauterină – rar. Dar eu zic că efectul psihic este evident la legarea trompelor. Aceste mame practic n-au făcut altceva decât să se ferească de alte naşteri şi atunci o putem include între alte metode contraceptive – v-am spus efectele din punct de vedere religios. Din punct de vedere medical, v-am spus: inflamaţia locală, dureri, uneori chiar – dar mai rar – durerile pot ajunge foarte mari din cauza aderenţelor care se produc. Am văzut operaţii făcute după aceste ligaturi. Oricum, din punct de vedere moral şi spiritual eu cred că este cu totul contraindicat.

– Cum se poate reface legătura afectivă între copilul nedorit şi mamă?

– Eu cred că se poate reface, în sensul că această mamă, aşa cum spune părintele Cleopa. În momentul în care o mamă nu-şi doreşte copilul deja din uter el simte acest lucru şi va suferi şi după aceea. De obicei s-a observat că aceşti copii nedoriţi sunt marginalizaţi, nu sunt foarte iubiţi de părinţi, iar dintre fraţi, dacă sunt mai mulţi, ei sunt cei mai defavorizaţi. De multe ori este ultimul copil. Poţi să refaci, în sensul că îi acorzi un timp şi o afecţiune mult mai mare. Te rogi pentru el. Ce poţi să faci altceva decât să te rogi mult mai mult pentru el decât pentru ceilalţi pe care oricum îi iubeşti foarte mult?

– Îngăduiţi-mi, aţi făcut foarte multe referiri la acest text din părintele Porfirie. Aş putea să vi-l citez, e tare frumos, într-adevăr:

– Dumneavoastră ca medici vă consideraţi oamenii lui Dumnezeu sau instrumente ale diavolului?

– Să ştiţi că un reporter în Cluj m-a întrebat într-o zi: „Doamna doctor, mai aveţi vreun prieten între medici? Fiindcă eu pe câţi am întrebat, nici unul nu vă mai e prieten” Nu ştiu pe cine a întrebat, la cine a luat interviu, la medicii ginecologi din Cluj, care mie mi-au întors spatele și mi-au închis uşile de la clinică fiindcă am încercat 2 ani de zile să intru în clinici şi să scot elevele şi tinerele înainte de avort. Am scos destule. Inclusiv mame, am reuşit să le conving, le-am luat de mână şi le-am scos din clinică. În momentul în care ajungeam la poartă veneau după noi fie medic, fie asistente, fie o infirmieră, le luau de mână şi le duceau cu forţa înapoi să le facă avort. N-aveau nici un motiv. Cred că este o dorinţă de a continua. Nu ştiu, poate se simt învinşi în momentul în care noi reuşim să scăpăm un suflet. O elevă în clasa a opta avea gemeni şi am reuşit – ea-şi dorea copiii – să o scot de la avort. A venit un medic, a luat-o de mână, a dus-o şi i-a făcut avort. Avea doi gemeni la primul avort. În momentul în care am încercat să intru din nou în clinică mi s-a închis uşa, mi s-a luat halatul, nu mai reuşesc să intru. Şi asta după doi ani. Sigur că acolo n-am spus la nimeni nimic, am încercat doar să salvez nişte vieţi. Iată că nici asta măcar nu şi-au dorit unii colegi. Şi atunci ce să vă spun? Eu cred că au ajuns să nu mai îşi dea seama de ceea ce fac, de răul pe care îl fac, deşi vă pot spune că în familiile lor n-au bucurii, eu cunosc familii care, fiecare familie pe care-o cunosc eu are probleme din diferite motive, unii n-au copii, unii au alte probleme şi eu cred că toate acestea se repercută asupra familiilor lor. Nu ştiu în ce măsură dorm liniştiţi, în ce măsură au conştiinţa liberă şi eu şi alţi medici asta încercăm; să ne culcăm seara cu o conştiinţă împăcată. Nici într-un caz altfel. Chiar dacă ne-a costat poziţia socială, chiar dacă am fost atacată în Cluj, am intrat într-un scandal mediatic, chiar dacă am fost practic atacată de toate instituţiile din Cluj, inclusiv de către colegi, prieteni medici, inclusiv, de ce să nu zic şi de vreo 2-3 colegi din altă parte. Nu toţi sunt de acord cu ceea ce fac, dar nu asta e important. Important este să stăm şi să fim cu conştiinţa împăcată. Despre colegi mei nu aş vrea să vorbesc. Cred că ar trebui ei să vină şi să vă spună ce simt, ce fac şi de ce fac ceea ce fac.

– După căsătorie îmi doresc 2 sau 3 copii. Cum ne protejăm apoi. Renunţăm la viaţă sexuală?

– Discutând cu mame care au 5, 6 sau 7 copii, pot să vă spun că după 2-3 copii nu s-au protejat niciodată. Am discutat cu părinţi care au un copil sau doi. Nu s-au protejat niciodată nici după aceea. Cred că mă repet: în momentul în care crezi că ai destui copii şi nu mai doreşti, în momentul acela apare acea voie a ta proprie şi în momentul acela am observat şi la mame şi la tinere că apar probleme în familie. Până la divorţ, să ştiţi. Avortul poate duce la divorţ. Şi pe urmă rămâneţi singură cu acei 2 sau 3 copii. Am văzut mulţi divorţaţi din cauza aceasta. Avortul se repercută nu doar asupra mamei, ci şi asupra tatălui şi a copiilor. Am fost acum în Craiova şi după ce am povestit de sindromul post-avort mi-a venit un om în vârstă, un bărbat care mi-a spus: „Doamna doctor, parcă mi-aţi spus viaţa familiei mele. Am 3 copii. Al 4-lea eu mi l-am dorit, nevastă-mea nu, fără voia mea s-a dus şi a făcut avort. După acest avort n-a durat mult, a intrat în schizofrenie, acum este internată la psihiatrie. Problema este că încep să mi se îmbolnăvească şi ceilalţi 3 copii”. Dintr-un singur avort. A fost la Craiova. Vă spun că mereu i se confirmă ceea ce spun. Nu se exteriorizează. Niciodată nu veţi vedea pe o fişă medicală „sindrom post-avort”. Nici la schizofrenie, nici la psihoze, nici la alte depresii. Am văzut medici care au atacuri de panică după avort. Şi să ştiţi că au ajuns să se drogheze în fiecare seară cu medicamente şi nu scapă de aceste atacuri de panică. Au făcut un singur avort sau două. Dacă vă feriţi, indiferent cu ce vă feriţi, tocmai asta faceţi. Apare îndoiala şi o să aveţi fie un avort, fie o sarcină nedorită. Să nu vă gândiţi că o să am 2-3 copii, după aceea ce fac? Aşteptaţi să vedeţi câţi o să aveţi şi rugaţi-vă să vă dea Dumnezeu cât puteţi purta. Alt răspuns nu cred că vă pot da.

– Dacă doriţi să trageţi câteva concluzii.

– Pot să vă spun că în şcolile din Cluj am avut satisfacţii mari predând aceste cursuri elevilor de liceu, clasele 9-12. am fost în 11 licee. Pot să vă spun că pe lângă proiectul meu mai erau 2, 3, 4, 5 s.e.c.s şi altele care veneau direct cu prezervativul sau le spuneau direct de metodele contraceptive moderne, iar eu veneam şi spuneam nu şi iarăşi nu. Şi am avut marea satisfacţie ca elevii şi elevele să îmi spună: „Doamna doctor, începând de azi renunţ la pilulă”, „Doamna doctor, începând de azi renunţ la prezervativ” sau „Doamna doctor, niciodată nu voi lăsa nevasta mea să-şi facă avort, chiar dacă voi avea 7 sau 10 copii, lucrez zi şi noapte dar eu în momentul acesta n-o să las să facă.” Îmi spuneau băieţii, elevi din clasa a IX-a şi a X-a. cred că adevărul este mult mai dorit de către tineri care au un suflet curat şi noi încercăm să-l stricăm. Noi nu mai suntem curaţi şi nici nu ne gândim că aceşti copii pot rămâne în continuare curaţi. Am început un curs odată la Cluj şi un profesor a intrat şi mi-a spus: ”Voi rămâne la curs”. A scos un prezervativ şi l-a arătat băieţilor şi a zis: „Iată, acesta îl port tot timpul cu mine, faceţi şi voi la fel”. În aceste condiţii am început cursul. Toţi băieţii râdeau. După 2 ore de curs, acest profesor a venit şi mi-a spus: „Iată, arunc şi eu prezervativul şi de-acum în acolo o să vin la cursuri”. E adevărat că am avut o bucurie, rar mi se întâmplă. Alţii nu fac la fel. A venit o profesoară care mi-a cerut din start 200 de prezervative zicând că nu-i ajung pentru elevii ei. dar să ştiţi că din acest motiv erau dezbinaţi elevii, o parte din elevi primeau cursul despre contracepţie iar eu am varianta Bisericii. Pot să vă spun că majoritatea totuşi acceptă această variantă şi m-am bucurat. Eu cred că trebuie să credem în adevăr şi în bine şi eu cred că până la urmă acesta va reuşi să învingă. Şi cred că indiferent cât vom avea de suferit şi eu şi voi, dacă reuşiţi să spuneţi şi altora ceea ce v-am spus aicea, merită ca de dragul adevărului şi eu cred că conştiinţa noastră va fi mult mai mulţumită decât dacă veţi ascunde adevărul sau nu-l veţi accepta. Eu sper că puţinele lucruri pe care vi le-am spus, totuşi v-au dat de gândit, trebuie o mare tărie sufletească pentru a merge pe această cale, este o singură cale, fără stânga, fără dreapta, este o cale drept înainte cea a Ortodoxiei în duh şi în adevăr. Nu cred că există altă cale, decât alta care ne va face să suferim şi care va duce la pierderea sufletelor noastre şi ale copiilor noştri, fiindcă trebuie să ştiţi, şi copiii noştri suferă. Un singur copil dacă vom naşte şi restul îi omorâm, el va fi un supravieţuitor, cum zice un părinte şi va lua asupra lui toate acele păcate şi să nu ne mirăm că va muri sau se va îmbolnăvi. Vă mulţumesc şi sper că v-a fost de folos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s