Avva Ghelasie de la Manastirea Frasinei – Sfaturi si invataturi duhovnicesti

Citate preluate din scrierile Părintelui Ghelasie Gheorghe (1944-2003) de la Mănăstirea Frăsinei, dar și din mărturiile ucenicilor

1.Crestinismul nu este Sistem Religios sau Filosofic, ci este Viziune in vesnica Deschidere-Descoperire. Dogma Revelata Crestina nu este Sistem-Inchidere, ci Definire in Deschidere.

*

2.De aici Trinitatea Crestina ca: Dumnezeu Tatal-Taina-Vedere Absoluta; Sfantul Duh Dumnezeu Cunoastere-Privire-Descoperire; Dumnezeu Logosul Fiul-Limbajul-Identificarea. Aceasta este Gramatica Logicii Crestine.

*

3.Crestinismul Ortodox fata de cel Catolic si protestant se Pastreaza in Puritatea Neamestecului cu Dualismul Filosofic Aristotelic grec, sau cu Metafizica Mistica Orientala ce patrunde mai nou in Occident. Stiinta Occidentala este actualmente Filosofie Greaca, Evolutionism Oriental si Mecanica Occidentala. Este un fel de Religie a Spiritului cu un Dumnezeu Principiu transpus intr-o Mecanica Fizico-Chimica.

*

4.Icoana este cea mai Mistica Reprezentare a Crestinismului. Fara Icoana toata specificitatea Crestinismului cade. Icoana nu este Idolul-inlocuitorul de Dumnezeu, ci este “Reinvierea Creatiei prin Dumnezeu”, “intruparea Creatiei in Dumnezeu”, Reconstientizarea Creatiei in Dumnezeu, “Rememorarea Existentei Creatiei in Dumnezeu”. In Idol Creatia se Pierde pe Sine si ramane doar Dumnezeu-Idol. In Icoana Creatia din contra se Suprapersonalizeaza neamestecat in Personalitatea lui Dumnezeu, ca dialog reciproc intre Dumnezeu si Creatie. Icoana este Reinvierea Dialogului cu Dumnezeu pierdut prin Caderea din Rai. Icoana este Restabilirea Chipului de Rai.

*

5.Mai mult ca oricând se simte nevoia unor ,,Convorbiri” dintre ,,Ştiinţă şi Religie”, spune Părintele Ghelasie, îndemnând ,să nu se confunde ,,Cunoaşterea-Ştiinţă” cu ,,gnosticismul” (ce pretinde că Divinul se poate cuprinde de Cunoaştere). Cunoaşterea-Ştiinţă este ca ,,ceara şi uleiul” în care se poate ,,aprinde” LUMINA cea de TAINĂ a Revelaţiei, fără să se confunde.

*

6.Subconstientul este Sfaramarea Icoanei Constientului. Cioburile Subconstientului vor sa se faca ele insele Icoane, dar ca Idoli. Subconstientul nu Sufera Icoana-Constiinta-Lumina, vrea o Idolatrizare pe Intuneric, un Chip ce nu se Vede la Fata, o inchipuire fara Chip, un Vis fara Obiect, o Gandire fara Realitate, o Auto-Idolatrizare Impersonala, careia ii este Frica sa-si vada propria Fata (…) Dumnezeu nu poate fi Omorat real, dar poate fi Ucis in Constiinta noastra Participativa. Asa apare Subconstientul, din Cioburile Constiintei Ucigatoare de Dumnezeu.

*

7.Religia nu trebuie sa Omoare Stiinta, iar Stiinta nu trebuie sa Ucida Religia, ci ele au nevoie sa se Intalneasca, sa se Sfatuiasca, sa se Regaseasca, sa se Redescopere Una din Alta.

*

8.Tratamentul Religios este un Tratament tot asa de Obiectiv ca si cel Medical. Dumnezeu este o Realitate Obiectiva, nu simpla sugestie, si asa Tratamentul Religios este Real si faptic, atat in Suflet cat si in Organele Corpului.

*

9.Postul Alimentar ne Purifica si Energiile Mentale si pe cele Vitale. In Post Gandurile Negative se atenueaza si cele Vitale Distrugatoare se imblanzesc. Noi de obicei avem Ganduri pe Masura Alimentatiei din Memoriile-Informatiile Mancarurilor pe care le ingeram. Orice Aliment are o Memorie proprie care intrata in Organele noastre se Reproduce. Daca mananci Carne de Oaie si Vaca, incepi sa ai Memorii ca atare… Daca mananci Carne de Porc, la fel… Postul este un Valoros Remediu de Restabilire si Rememorare a adevaratelor Energii (…) Postul este Revenirea la Starea de Inger.

*

10.Cititi Zilnic Evangheliile, cate un Capitol sau cateva Versete, cititi cu voce tare si Puterea cuvintelor Dumnezeiesti va va aduce Vindecari. Repetati Cuvintele Evanghelice in Inima si in Minte si veti simti Noi Energii binefacatoare. Acestea nu sunt simple sugestii… Cuvintele Sfinte produc real Energii-Vibratii tamaduitoare (…) Oprirea Gandurilor in Cuvantul Sfant este Postul Gandurilor si al Mintii.

*

11.Multi se plang ca nu mai gasesc Duhovnici Mari si Duhovnicii se plang ca nu mai gasesc “Ucenici Mari”… si iata criza Practicii Duhovnicesti.

*

12.Pustnicii Mari Carpatini, simpli si ai Pamantului, nu aveau “scolile” din Muntele Athos, Ierusalim, Rusia, ci aveau “PREDANIA SANGELUI LOCULUI – Pamantului”. De aici, Specificul Carpatin pe care eu il incadrez in zisa Mistica a ICOANEI (…) Avva Pustnicul nu facea Rugaciunea Mintii, ci RUGACIUNEA ICOANEI.

*

13.Chipul Sacralitatii lui Dumnezeu este “concretizat” in Chipul Bisericii. Biserica este Prezenta Sacrului in lume. Unde nu mai este Chip de Biserica, acolo se sterg “urmele” Lui Dumnezeu (…) Sufletul nostru “se face” Biserica doar daca “trece” Dumnezeu prin el (…) Prin Biserica Lui Dumnezeu devenind si tu apoi Biserica, doar asa Il vei intalni cu adevarat. De aceea, trebuie sa mergi la Biserica unde sa-L primesti pe Dumnezeu in Suflet ca sa-L poti avea (…) Fara “Impartasirea” din Liturghia lui Hristos nu veti deveni cu adevarat “Biserici proprii” (…) Orice Participare la Liturghie este o “scanteie” ce va aprinde “Lumina” intregului Suflet.

*

14.Tine-te tare, fii rabdator, suferinta si boala sunt in Taina Crucii; stai cu nadejde neclintita in Dumnezeu, in aceasta rastignire vie. Sunt si multe pacate si tare ale neamului, care isi cauta arderea in focul bolii si al suferintei la urmasi, dar, in inchinarea si rastignirea vie a voirii, lucreaza puterea lui Dumnezeu, spre mantuire.

*

15.Taticule, iti dau canon sa fii vesel!

*

16.Cel mai mare dar pe care omul il poate aduce lui Dumnezeu nu sunt gandurile sau sentimentele, ci este insasi vointa sa.

*

17.Ce sa-i faci, fiule, noi, astia de astazi, suntem slabanogiti, nu ne mai putem lupta cu pacatul. Dar, sa nu stam in pacat, sa fugim si noi la milostivirea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Sa nu te lupti tu, ci alearga la milostivirea lui Dumnezeu. Sa te tii strans de Biserica. Apoi, fa si tu Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Maicii Domnului, aprinde candela la icoana si putina tamaie si, fiule, evita mancarurile excitante si explozive.

BIBLIOGRAFIA:

Ieromonah Ghelasie Gheorghe, Medicina isihastă. Taina vindecării. Vol. II, București, Editura Platytera, 2017.

Avva Ghelasie. Cuvântătorul de Dumnezeu, București, Editura Platytera.

Părintele Ghelasie de la Frăsinei, iconarul iubirii dumnezeiești, București, Editura Platytera.

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/filocalia-la-frasinei-avva-ghelasie-136041.html

Invidia este intotdeauna durere

Predica Prea Fericitului Kiril, Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, după marea pavecerniţă cu citirea Canonului cel Mare al sfântului Andrei Criteanul în ziua de luni a primei săptămâni din Postul cel Mare în catedrala Hristos Mântuitorul (or. Moscova) 15 februarue 2010

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Păcatul cu care omul se luptă în numele mântuirii sale se descoperă în toată esenţa sa printr-un viciu, numit mândrie. Omul mândru doar pe sine se pune în centrul vieţii, lăsând pe toţi ceilalţi la periferie. Această poziţie de viaţă a omului mândru trage după sine o mulţime de consecinţe periculoase, una din ele fiind viciul invidiei.
Meditând asupra faptului ce este invidia, sfântul Vasile cel Mare al zis nişte cuvinte foarte exacte: „Invidia este mâhnirea pentru bunăstarea apropiatului”. Omul mândru nu se poate împăca cu gândul că cineva este mai deştept, mai frumos, mai bogat, mai de succes. Doar omul mândru singur pe sine se pune în centrul existenţei, cine ar putea să-l încurce să ocupe acest loc? Şi apariţia oricărei persoane care pare mai de succes şi mai importantă trezeşte la omul, cuprins de mândrie, o mare durere interioară.
Anume invidia descoperă toată absurditatea mândriei. Gândindu-se la invidie, sfântul Tihon Zadonsky a spus minunatele cuvinte: „Celelalte vicii şi patimi măcar au plăcere imaginară, iar invidiosul păcătuieşte şi suferă”. Desigur, dacă alte vicii sunt însoţite măcar de aparente plăceri, atunci invidia — este o durere şi întotdeauna este durere şi nu este nici urmă de plăcere, chiar şi imaginară. Dacă omul nu luptă cu sentimentul invidiei, ea poate atât de tare să-l înrobească, încât el devine agresiv şi periculos pentru alţii. Nu este întâmplător că motivul primului omor, săvârşit la începutul istoriei omenirii de către Cain al fratelui său Abel, a fost invidia. Omul invidios devine agresiv şi periculos pentru alţii. Şi cu cât mai minuţios el ascunde focul intern al invidiei în inima sa, cu atât mai periculos el devine.

Cum să lupţi cu această încercare? Cum să lupţi cu acest viciu? Acelaşi sfânt ierarh Tihon Zadonsky a spus: „Mândria este mama invidiei. Omoară-o pe mama şi va muri fiica”. Dar, deoarece, mândria descoperă în deplină măsură însăşi esenţa păcatului, a lupta cu acest viciu este foarte greu şi nu poate omul să biruie mândria decât cu puterea lui Dumnezeu. De aceea rugăciunea, participarea în tainele Bisericii, meditarea permanentă asupra propriei vieţi, asupra aspiraţiilor propriului suflet, asupra gândurilor proprii, judecata aspră a propriei persoane vor putea să ajute omului să-şi biruie mândria.
Dar mai sunt încă două remedii minunate. Primul — este conştientizarea faptului că Domnul a înzestrat pe fiecare om cu nişte calităţi unice şi nu există doi oamenii să semene unul cu altul întru totul. Fiecare om este unic şi are valoarea sa în faţa lui Dumnezeu. Cât de slab, bolnav, nereuşit ar părea omul, el are valoare în ochii lui Dumnezeu. Conştientizarea acestui fapt îl ajută pe om să se abţină de la invidie. Lumea e mare şi fiecare în această lume îşi are locul său. Înţelegerea unicităţii omului şi a înţelepciunii planului lui Dumnezeu pentru fiecare om vă va ajuta se învingeţi sentimentul invidiei.
Şi încă un remediu foarte important sunt faptele bune. Când facem o faptă bună pentru cineva, acel om încetează să fie pentru noi depărtat, el devine apropiat. Noi nu-i invidiem pe acei cărora le facem fapte bune. Dacă cineva se îndoieşte, atunci să facă o faptă bună omului pe care îl invidiază şi invidia treptat va trece, fiindcă acel om va deveni pentru el apropiat. Trebuie să ţinem minte că deseori noi singuri provocăm sentimentul de invidie în acei oameni care ne înconjoară. Uneori a aţâţa pe cel invidios, a trezi în el sentimentul de invidie ne face plăcere.

De pildă, cumpărând haine noi, frumoase, unii cred, în primul rând, că această haină va trezi invidia la cunoscuţi sau chiar la rude şi la cei apropiaţi. Invidia este un viciu periculos şi agresiv. Şi dacă noi singuri nu dorim să fim înţepaţi de invidie, nu trebuie să o aţâţăm. O mulţime de nenorociri s-au săvârşit şi se săvârşesc în lume din cauza invidiei.
Vremea Postului cel Mare — este vremea luptei cu viciile: şi cu mândria, şi cu invidia. Venind în biserica lui Dumnezeu, ascultând cuvintele minunate ale rugăciunilor şi ale cântărilor, adresându-ne cu rugăciuni fierbinţi către Domnul pentru ajutor în viaţa noastră duhovnicească, vom cere ca El să ne ajute să dezrădăcinăm din inimile noastre şi mândria, şi invidia. Şi, scuturând de pe noi aceste vicii, noi vom simţi o uşurare nespusă în viaţă, vom simţi bucuria existenţei. Fie ca Dumnezeu să ne ajute în zilele sfintei şi mântuitoarei Patruzecimi, ca noi treptat, dar sigur, să ne ridicăm de la o putere la alta în mişcarea noastră în întâmpinarea Domnului şi Mântuitorului nostru. Amin.

din Predicile Prea Fericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril
“Noi suntem un singur popor în faţa lui Dumnezeu”
Predicile cercului de slujbe pentru anul 2010
traducere din limba rusă, pag. 53-55

Sursa: http://tineretulortodox.md