Parintele Arhimandrit Sofronie Saharov – Cuvinte duhovnicesti

* “Eu nu sunt nici grec, nici rus, eu sunt athonit”.

* “Am purtat sutana, șaizeci de ani, dar de fiecare dată când mă întâlnesc cu un creștin ortodox sau cu oricare altă persoană, imi plec capul, jos, in fata lui”.

* “Teologia este conținutul rugăciunilor noastre”.

* “Părinții din secolul al patrulea ne-au lăsat anumite profeții, conform carora mantuirea in vremurile de pe urma va fi legata de dureri profunde”. “Trebuie să avem hotararea de a depăși ispitele, comparativ cu durerile primilor creștini. Toți martorii Invierii lui Hristos au fost martirizați. Noi ar trebui să fim gata să înduram orice greutăți”.

* “Psihologia aduce cel mai mare rău omenirii de astazi, pentru că această știință nu tine seama de Revelația Divină, conform Căreia omul este creat după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu”.

* “Noi toți, în fiecare moment al vietii noastre, avem nevoie absolută de harul divin, care este dat omului prin durere și efort. Când ne rugăm dimineața, ne rugam seara și ne rugam in fiecare clipă – atunci avem dreptul sa spunem: ‘Doamne, nu mă lăsa, ajută-mă!’”

* “Este esențial să citim Evanghelia, cu care nu se poate compara nicio alta carte. Apoi, viața noastră va fi construita pe Cuvântul lui Dumnezeu. Și, vom începe să ne gândim și să luam decizii în spiritul poruncilor divine. Cât este de frumos, atunci când cineva începe să gândească asemenea Creatorului acestei lumi!”.

* “Când începem să avem o viata crestina, toată munca noastră, toată lupta noastră, se indreapta catre acceptarea, chiar și a dușmanilor noștri, cu dragoste. În aceasta constă mărturisirea martiriului creștin”.

* “Viața pământească este, pentru noi, o continua Judecata a lui Dumnezeu. Dacă urmăm poruncile lui Hristos, atunci harul Duhului Sfânt va veni la noi.”

* “Sufletul omenesc este Chipul lui Dumnezeu. El isi găsește odihna doar atunci când atinge perfecțiunea”.

* “Noi nu ne gandim cum am putea schimba lumea prin propriile noastre puteri. Noi ne străduim sa primim putere de la Dumnezeu, pentru a putea acționa, cu iubire, în orice moment”.

* “Când harul lui Dumnezeu vine la noi, atunci noi deja trăim aici dimensiunea eternitatii”.

* “Cel mai important lucru în viața spirituală, este acela de a face eforturi pentru a primi harul Duhului Sfânt. Se schimbă viețile noastre (mai ales în interior, nu în exterior). Vom trăi în aceeași casă, în aceleași împrejurări și cu aceleași persoane, dar viața noastră va fi deja diferita. Insa, acest lucru este posibil numai în anumite condiții: dacă vom găsi timp să ne rugam cu ardoare, cu lacrimi in ochi. Dimineata, sa cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca intreaga noastra zi sa devina o atitudine de rugăciune”.

* “Cine renunta la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și să devină ucenicul Lui. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului, atunci când el se răstigneste pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice”.

* “Marea tragedie a creștinului, este incapacitatea de a-si găsi un parinte duhovnicesc (duhovnic). Laicii sunt, ei înșiși, vinovați în acest sens, întrucat nu sunt dispuși să asculte cuvintele invatatorilor lor duhovnicesti.”

* “Viața fără Hristos este fără gust, trista și părăsita”.

SURSA: lonews.ro

Manifestul generatiei noastre de Sergiu Ciocarlan

Aula Magna, Fac. de Drept (Bucureşti)

Marţi seară, 18 februarie 2014

 

Manifestul generaţiei noastre

 

          România nu ne poate fi furată dacă hotărâm acum să spunem NU păcatului! Suntem o generaţie care se urneşte greu, dar ACUM e timpul să ne întoarcem la Hristos cu toată puterea. Mai târziu, cine ştie cum va fi?! Am văzut multă oboseală pe chipurile voastre, dar şi speranţă. Conferinţa aceasta nu a fost o simplă conferinţă, a fost un strigăt, un urlet care să vă-nfioare într-un moment în care nimic nu pare să ne mai înfioare în nădejde şi frumos. Noi n-am pătimit nimic, dar a sosit vremea pătimirilor noastre multe şi dureroase. Să ne ridicăm, să nu mai stăm tolăniţi, să nu mai dormim! Nu vă spun cuvinte, ci vă spun durere! Punţile dintre noi s-au sfărâmat, suntem atât de risipiţi, încât nu ne cunoaştem, dar ne prefacem că ne cunoaştem din inerţia în care ne-am scufundat de ani buni. Cine suntem NOI? Nu vom afla răspunsul decât atunci când vom renunţa la viaţa păcătoasă, la chipul desfigurat care s-a imprimat în noi şi nu dă voie inimii să respire Libertatea Care e Hristos. Şi ce fel de răspunsuri am putea primi într-o inimă sufocată de păcat? Niciunul. Primiţi-L pe Hristos cu tot adevărul răspunsurilor vindecătoare. O inimă rănită nu va înţelege niciodată de ce! Hristos, doar El poate tămădui rănile generaţiei noastre, a generaţiilor tinere care sunt vânate cu atâta precizie. Nu vreau să vă spun altceva acum decât numai de Hristos. Nimic nu merită concentrare, timp, răbdare decât numai Domnul acesta minunat Care aşteaptă hotărârea noastră ca să ne dea viaţă. Să ieşim din mocirlă! Fără minciună! Să nu ne mai minţim frumos, să nu ne mai mintă nimeni frumos, doar nu suntem debili mintal! S-au obişnuit să ne mintă şi să ne îmbrobodească pentru că au văzut că tăcem. Păcatul ne-a redus cuvântul, ni l-a anchilozat. Acum cuvintele noastre stau în scaune cu rotile şi sunt plimbate unde nu le este voia. Mai putem face ceva? Da, putem! Şi ce nu putem noi, poate Hristos. El ştie bolile şi deficienţele noastre nenumărate şi ne ridică într-un mod cu neputinţă de imaginat de către fariseii acestui veac. Suntem văitaţi de alte generaţii care au dreptate să ne vaite. Ele văd la noi o lipsă de voinţă cutremurătoare. Păcatul este de vină. Spuneţi NU păcatului, acestei plăgi care a pustiit şi a ars inimi, alungându-L pe Hristos! De ce nu au încredere în NOI? Fiindcă păcatul a făcut din încrederea aceea o fosilă. Păcatul fosilizează. Fugiţi de păcat şi veţi fi vii! Vor să ne facă exponate într-un muzeu şi să ne prezinte la întruniri internaţionale: „Vedeţi, aceasta este tânăra generaţie. E prinsă-n bolduri pe plăci de polistiren. Cât de cuminte s-a făcut!”. Cuminţenia păcatului. Păcatul ne absoarbe toată energia şi ne cuminţeşte. Să nu fie! Spuneţi NU păcatului şi fiţi obraznici şi vii întru Hristos! Eu voi fi obraznic şi voi spune că ROMÂNIA ESTE FURATĂ sistematic, cu program, din cauza păcatelor noastre. Generaţiile tinere sunt rănite de păcat şi tac. Sunt foarte cuminţi. Vă îndemn la răutate! Fiţi răi şi nu lăsaţi păcatul să vă închidă gura, să vă încătuşeze inimile, conştiinţele! Fiţi răi cu păcatul pentru că e fiară însetată de vieţile noastre, de visurile şi dorurile noastre cele mai sfinte, de iubirea noastră, de Hristos pe Care vrea să-L ucidă de milioane de ori în inimile noastre! Păziţi-vă de păcat şi chemaţi-L pe Hristos să tămăduiască urmele păcatului care-şi târâie în noi paşii, scufundându-şi bocancii grei, bizari, adânc, tot mai adânc. Nu vreau să ştiu decât de Hristos, nu vreau să vă chem decât la Hristos, nu vreau să înţeleg decât în Hristos. Orice altceva aş şti, aş vrea, aş înţelege în afara lui Hristos e prea puţin. Dacă Hristos e în mine, nu am de ce mă teme. Sunt LIBER! Generaţia mea, asta îţi doresc, LIBERTATE ÎN HRISTOS. E cel mai frumos dar, e cea mai sinceră urare, nimic amăgitor, nimic închipuit. O mare nesfârşită de libertate de care să nu vă mai săturaţi, voi, inimi suferinde! A început războiul perfid împotriva LIBERTĂŢII şi păcatul e pe piedestal, e clamat, e aplaudat. Voi să nu-l aplaudaţi, ci să-l huiduiţi! Suntem huligani? Atunci să devastăm toată această organizare, această petrecere a păcatului care se dă acum în România. Marele banchet al păcatului la care generaţia noastră e invitată cu multe rugăciuni pioase. Făţarnici ce sunt aceia! Tineri, nu vă îmbrăcaţi în costumele elegante ale acestui banchet mârşav! Tinerii mei dragi, uitaţi-vă la Hristos cum plânge şi vă cheamă la El! Cât de dor Îi este de noi toţi, cum suferă, cum rabdă! Tineri buni, nu vă compromiteţi! Biserica lui Hristos are numele vostru frumos, păstrează chipul vostru frumos. Veniţi şi luaţi chipul lui Hristos! Renunţaţi la păcat! Tineri, a venit vremea să fim sinceri! Nu-i nicio soluţie în afară de Hristos! Suntem puşi să scotocim în groapa de gunoi a lumii după soluţii şi nu găsim decât cioburi cu care să ne zgândărim bubele şi lepra şi puroiul. Suntem aruncaţi la coş, suntem vânduţi, suntem discreditaţi. Nimeni nu dă un preţ mai mare pe NOI. Cât valorăm? Ştiţi cât? Suntem inestimabili dacă spunem NU păcatului. Hristos dă valoare inimilor noastre, o valoare care dă peste cap toate planurile, toată piaţa valorilor. Nu-L vindeţi pe Hristos, nu-L oferiţi la schimb cu păcatul! Dacă vreţi să vindeţi, dacă vreţi să fiţi negustori buni, vindeţi tot ce aveţi şi dobândiţi-L pe Hristos! Mişună în jurul nostru şi ne propun preţuri mizerabile. Pentru ce? Pentru că ne desconsideră. Tineri, pe aceşti vicleni pălmuiţi-i şi spuneţi-le curajos că Hristos nu e de vânzare. Totul în Hristos! Şi-au bătut joc de noi, de familiile noastre, de ţara noastră, dar de Hristos să nu te legi, viclene! Să refacem punţile, să aruncăm punţi, să fim una în Hristos şi vom fi puternici! Păcatul a distrus legăturile, a distrus comuniunea şi între noi sunt gropi întunecate şi adânci. Spuneţi NU păcatului şi vom fi o generaţie de care se vor teme toţi cei care şi-au pus ambiţia să rupă cu dinţii din acest neam românesc! Avem de spus multe, dar cel mai important e să spunem NU păcatului!

SURSA: http://sergiuciocarlan.ro/

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul povestind despre cum a îmblânzit doi papagali şi planul de a îmblânzi un vultur

Sfântul Munte Athos

Rugăciune înseamnă a te apropia de fiecare creatură a lui Dumnezeu cu dragoste şi a trăi cu toate, chiar şi cu cele sălbatice, în armonie. Îmi doresc acest lucru şi încerc să îl realizez. Să vă spun ceva în legătură cu aceasta.

Cineva, acum mult timp, mi-a dăruit un papagal. În primele zile era foarte nestăpânit şi sălbatic. Nu te puteai apropia de el. Era gata să-ţi sfâşie mâna cu ciocul. Am dorit deci, să-l îmblânzesc cu Harul lui Dumnezeu şi cu rugăciunea. Spuneam „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” în gând sau cu voce tare şi cu o vărguţă îi atingeam spatele, în timp ce papagalul se afla în colivie. Am făcut această mişcare de trei ori, cu atenţie. În după-amiaza aceleiaşi zile am făcut la fel. În ziua următoare, la fel. După câteva zile, i-am atins usor capul cu varga, spunând iarăşi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Întotdeauna cu atenţie, să…

View original post 967 more words