După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi IcoaseleCondacul 1 :

Lui Hristos al tău, pe care duhovniceşte L-ai iubit, I-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria-Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări şi te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăveşti, ca pururea bucurăndu-ne să strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească L-ai propovăduit pe Predulcele Iisus!

Icosul 1 :

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:
Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunată lumina Sa;
Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;
Bucură-te, că prin curăţia inimii, sărăcia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos cel înviat;
Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;
Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare şi cu dragostea cea caldă către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;
Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;
Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;
Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;
Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;
Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;
Bucură-te, Sfânta Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 2-lea :

Văzându-se pe sine Maria-Magdalena de şapte demoni izbăvită, cu toată inima s-a lipit de Hristos Dumnezeu, biruitorul iadului, învăţând pe toţi oamenii că nu numai cu gura, ci şi cu toată viaţa să slujească lui Dumnezeu, cântându-i Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea :

Mintea omenească, cugetând, nu pricepe cum dintru aşa tulburare, cu darul lui Hristos, te-ai suit la înălţimea vieţii celei asemenea îngerilor, vrednică de laudă, Maria-Magdalena. Pentru aceea şi noi, avându-te pe tine mijlocitoare bună, cu căldură ne rugăm să ceri de la Domnul şi pentru noi izbăvire din adâncul păcatului, ca să strigăm ţie cu dragoste unele ca acestea:
Bucură-te, că ai scăpat din cumplita robie a dracilor;
Bucură-te, că aievea ai mustrat înşelăciunea viclenilor demoni;
Bucură-te, că pe toţi îi înveţi ca în ispitele de la vrăjmaşul la Hristos să alerge;
Bucură-te, că îndemni ca nimeni în scârba cea mare pentru păcate să nu deznădăjduiască;
Bucură-te, a tuturor păcătoşilor călăuzitoare pe calea sfinţeniei;
Bucură-te, că ai cunoscut tăria cea atotputernică a darului lui Hristos;
Bucură-te, povăţuitoare bună a mulţumirii celei cuvenite lui Dumnezeu;
Bucură-te, dreapta învăţătoare a laudei lui Dumnezeu celei adevărate;
Bucură-te, că ne-ai arătat cu viaţa ta calea cea dreaptă a vieţii pământeşti;
Bucură-te, apărătoare bună a tuturor păcătoşilor înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, păzitoarea sufletelor noastre de vicleşugul satanei;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră cea caldă către Hristos întru toate scârbele;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 3-lea :

Cu puterea dumnezeiescului dar, dimpreună şi cu a ta bunăvoinţă, fără şovăire, precum Avraam de demult ai lăsat casa părintelui tău şi cu bucurie ai urmat lui Hristos Dumnezeu. Deci rugămu-te, pe tine, ucenică a lui Hristos, slăvită Maria-Magdalena, luminează prin rugăciunile tale şi inimile noastre cu dragostea cea către Dumnezeu, ca şi acum şi pururea să-I strigăm Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea :

Având puterea înţelepciunii dăruită ţie de Dumnezeu, Maria-Magdalena, bărbăteşte ai lepădat cele frumoase ale lumii acesteia şi, ca o ucenică bună, cu dreptate ai slujit Cuvântului, Care pentru multă milostivirea Sa a sărăcit pentru noi. Pentru acestea cu umilinţă strigăm ţie:
Bucură-te, ucenica lui Hristos cea bună;
Bucură-te, învăţătoarea dragostei celei adevărate către Dumnezeu;
Bucură-te, că deşertăciunea lumii acesteia bine o ai cunoscut;
Bucură-te, că bucuria lumii bărbăteşti o ai lepădat;
Bucură-te, că frumuseţea lumească întru nimica o ai socotit;
Bucură-te, că cinului călugăresc calea vieţii celei bune mai înainte ai arătat;
Bucură-te, că pe toţi îi povătuieşti pe calea către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru lucrările milostivirii casa cea pământească o ai lăsat;
Bucură-te, că mila lui Hristos şi aici şi în cer o ai aflat;
Bucură-te, că prin ea la fericirea cea veşnică ai ajuns;
Bucură-te, mieluşea înţeleaptă, că de la lupii cei răi către Hristos păstorul cel bun ai alergat;
Bucură-te, că în staulul cuvântătoarelor Sale oi ai intrat;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 4-lea :

Viforul urgiei drăceşti cu putere pe mare s-a ridicat asupra casei sufletului tău, Sfântă Marie, dar a o surpa pe aceasta până în sfârşit nu a putut, că ai aflat mântuire pe piatra cea tare a credinţei în Hristos, şi pe aceasta tu, preaînţeleaptă femeie, stând neclintită, îi înveţi pe toţi ca Preabunului Dumnezeu să-i cânte cântare: Aliluia!

Icosul al 4-lea :

Auzind noi, de Dumnezeu înţelepţită Marie, că urmând lui Hristos ai aflat veselia cea adevărată a inimii, dreptatea, pacea şi bucuria întru Duhul Sfânt, ne sârguim să ne aflăm în ceata părtaşilor la Împărăţia lui Dumnezeu. Iar ţie, ca uneia ce te veseleşti în această împărăţie arătându-ne şi nouă calea spre ea, îţi zicem cu toţii aşa:
Bucură-te, că dulceaţa cerească a lui Iisus o ai iubit;
Bucură-te, că viaţa cea adevărată ai aflat;
Bucură-te, că şi nouă chipul acestei vieţi ne-ai arătat;
Bucură-te, că întru bucuria cerească pururea acum petreci;
Bucură-te, că dintru a Raiului hrană pururea guşti;
Bucură-te, că focul dragostei către Dumnezeu în inima ta ai aprins;
Bucură-te, cea iubită duhovniceşte de Hristos Dumnezeu ca o roaba dreaptă a Sa;
Bucură-te, fierbinte rugătoare pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, ajutătoarea întru nevoile noastre;
Bucură-te, învăţătoarea noastră cea bună şi blândă;
Bucură-te, sălaş preacinstit al Duhului Sfânt;
Bucură-te, sfântă întocmai cu Apostolii;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 5-lea :

Ca o stea cu dumnezeiască mergere urmând lui Hristos, slăvită Maria, te-ai arătat între mironosiţe. Împreună cu acelea stând acum şi pururea înaintea Sfintei Treimi, adu-ne şi pe noi împreună cu cetele cele sfinţite, prin rugăciunile tale, luminându-ne calea cea întunecată a vieţii noastre, pentru a-I striga cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea :

Văzând, Sfânta Maria, pe Hristos Dumnezeu pe cruce răstignindu-Se, minunată bărbăţie ai arătat ; că mulţi dintre ucenici au lăsat pe Învăţătorul lor, iar tu, cu dumnezeieştile Lui învăţături neîncetat aprinzându-ţi sufletul şi cugetul, ai biruit neputinţa firii femeieşti şi aşa ai fost părtaşă patimii celei mântuitoare a lui Hristos. Pentru aceasta şi noi, la atâta vitejie bărbătească a ta privind, strigăm ţie:
Bucură-te, podoaba şi îmbunătăţirea femeilor celor înţelepte;
Bucură-te, veselia cea bună a tuturor creştinilor;
Bucură-te, cea împreună-pătimitoare cu Hristos Dumnezeu, fiind El pe cruce răstignit;
Bucură-te, că ne-ai arătat nebiruita cale a dragostei pentru El;
Bucură-te, că mare îndrăznire ai luat către Dumnezeu, cu dragoste rugăndu-te pentru noi;
Bucură-te, podoaba şi lauda femeilor;
Bucură-te, adăpostirea cea tare a creştinilor;
Bucură-te, că decât bărbaţii cei tari mai puternică eşti;
Bucură-te, că decât înţelepţii acestei lumi mai înţeleaptă eşti;
Bucură-te, că cele ascunse ale înţelepciunii Sale ţi-a arătat Dumnezeu;
Bucură-te, că propovăduirea cea adevărată Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat;
Bucură-te, că pe Hristos Dumnezeu mai mult decât viaţa ta L-ai iubit;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 6-lea :

Cu darul Tău, Hristoase Împărate, cele neputincioase se vindecă şi vasele cele slabe se fac tari. Că mironosiţele femei lângă crucea Ta cu bărbăţie stau şi darul Crucii fără de frică tuturor îl vestesc; şi iară cete de femei înţelepte, sârguindu-se a se asemăna cetelor îngereşti, cu trezvie de-a pururea strigă Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 6-lea :

Căutând a te lumina cu lumina cunoştintei de Dumnezeu celei adevărate, când ai văzut pe Dumnezeu pe cruce răstignit, minunată Maria, lăcrimând ziceai: cum Viaţa acum de voie moarte primeşte? Noi dar, ştiind slăvită luminarea ta prin darul Sfântului Duh, strigăm ţie acestea:
Bucură-te, că pe Hristos cel răstignit din adâncul sufletului L-ai plâns;
Bucură-te, că veselia cea veşnică în locaşurile cereşti ai aflat;
Bucură-te, că şi nouă chipul plângerii celei bune ne-ai arătat;
Bucură-te, că tu eşti bucuria noastră cea neîncetată;
Bucură-te, a tuturor scârbiţilor mângâiere nemincinoasă;
Bucură-te, că pe pământ ai pătimit cu Hristos, pentru El;
Bucură-te, că împreună cu Domnul, în ceruri te proslăveşti întru El;
Bucură-te, a tuturor vrăjmaşilor noştri tare biruitoare;
Bucură-te, în toate scârbele noastre grabnică ajutătoare;
Bucură-te, că tuturor creştinilor aducerea-aminte de tine preadulce le este;
Bucură-te, că în toată Biserica lui Hristos numele tău e cinstit;
Bucură-te, mlădiţa cea adevărată a viei lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 7-lea :

Voind a cunoaşte puterea cea atotbiruitoare a Crucii, până la sfârşitul patimilor lui Hristos ai stat lângă crucea Mântuitorului, dimpreună cu alte femei, preaslăvită Maria. Iar durerea împreună pătimind cu Maica Domnului, cu nedumerire strigai: Ce minune străină este aceasta? Cel ce ţine toată făptura a voit a pătimi. Deci noi, Celui ce de voie pe Cruce S-a înalţat, de-viaţă-purtătoare făcând-o, cu dragoste Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea :

Minunată femeie te-ai arătat tu, fericită Maria, cu dragostea ta către Hristos pe care ai arătat-o cu tânguirile cele amare, căzând către Cel luat de pe Cruce şi cu lacrimi spălând preacinstitele Lui răni. Incă şi lui Iosif celui cu bun chip şi lui Nicodim celui iubitor de dreptate urmând, la mormântul Mântuitorului cu celelalte sfinte femei ai alergat şi, plângănd, şi pe cea nevinovată Maica Lui, care nemângâiat plângea, ai mângâiat-o, că sabia cea cumplită, sufletul ei pătrunsese. Iar noi, această vrednicie a ta ştiind, cu smerenie strigăm ţie:
Bucură-te, că ai spălat cu lacrimi preacuratele răni ale lui Hristos;
Bucură-te, că împreună ai pătimit cu Maica Lui cea preanevinovată;
Bucură-te, că pe Hristos până la mormânt L-ai petrecut;
Bucură-te, că ai privit cu nedumerire la Viaţa ce se punea în mormânt;
Bucură-te, a lacrimilor de pocăinţă învăţătoarea noastră cea bună;
Bucură-te, că a ne spăla cu lacrimi întinăciunea păcătelor ne povăţuieşti;
Bucură-te, că ne îndemni ca inimile noastre cele împietrite prin aceleaşi lacrimi să le înmuiem;
Bucură-te, că ne-ai arătat nouă chipul înţelepciunii celei adevărate;
Bucură-te, că ne înveţi să ţinem minte pururea patimile lui Hristos;
Bucură-te, slăvită Maria, că dimpreună cu Preanevinovata Fecioara Maria, eşti adevărată mijlocitoare pentru noi;
Bucură-te, sluga cea bună a lui Hristos;
Bucură-te, că nu voia oamenilor, ci voia Domnului ai urmat;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 8-lea :

De necuprins cu cugetul, de Dumnezeu înţelepţită Maria, ţi s-a părut ţie îngroparea Celui ce dă viaţă tuturor, dar rănită fiind cu dragostea Aceluia, încă de cu noapte ai adus mir la mormântul Lui şi lacrimi ai vărsat în loc de aromate. Pentru aceasta şi petreci acum în lăcaşurile cele bine mirositoare ale Raiului, cu cetele îngereşti strigând pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea :

Toată dulceaţa, bucuria şi viaţa ti-a fost ţie Iisus, Sfântă Maria-Magdalena, pentru aceasta, văzând piatra cea grea luată de pe mormânt şi pe El neaflându-L, plângănd ai alergat la Simon- Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Iisus, cu durere vestindu-le lor că au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştii unde L-au pus. Acum, slobodă fiind de suferinţa aceea, veşnic în ceruri cu Hristos te veseleşti, iar noi, pe pământ, nădăjduim ca prin rugăciunile tale să intrăm întru aceeaşi bucurie, cu umilinţă strigând ţie aşa:
Bucură-te, că întunericul nopţii ai biruit cu strălucirea dragostei tale către Hristos;
Bucură-te, că la privegherea cea de noapte întru rugăciune a sta ne-ai învăţat;
Bucură-te, că eşti strălucită cu lumină veşnică în cer;
Bucură-te, că Împărăţia Cerului cu sărăcia duhovnicească ai cumpărat;
Bucură-te, că după durerea pentru patimile lui Hristos deplină mângâiere ai aflat;
Bucură-te, că prin blândeţe ai ajuns moştenitoare a pământului în Raiul cel ceresc;
Bucură-te, că flămânzind şi însetând de dreptatea lui Hristos, acum te saturi la cina cea împărătească;
Bucură-te, că mila Stăpânului aflând, ca o milostivă, Il rogi ca şi pe noi să ne miluiască;
Bucură-te, cea curată cu inima, că acum vezi pe Dumnezeu faţă-către-faţă;
Bucură-te, că te-ai învrednicit mai înaintea tuturor a vedea Învierea lui Hristos, Pacea cea veşnică;
Bucură-te, cea prigonită pentru dreptatea lui Hristos, că a ta este Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai aflat veşnică veselie şi plată multă în ceruri;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 9-lea :

Tot soborul îngeresc s-a mirat, Hristoase Împărate, de taina cea mare a slăvitei Învierii Tale; iadul s-a cutremurat, văzând că te-ai pogorât, Hristoase, în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care îi ţineau pe cei legaţi; iar noi, cu bucuria femeilor mironosiţe dimpreună bucurăndu-ne, cu veselie strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea :

Ritorii cei mult vorbitori nu pot de ajuns să spună durerea ta cea mare, slăvită Maria, când şedeai plângănd lângă mormânt. Că ce cuvânt ar putea spune durerea sufletului tău, când nu L-ai aflat în groapă pe Domnul, Cel decât viaţa ta mai iubit ţie? În inima ta cea plină de durere nici strălucirea, nici mângâierea îngerilor nu a putut să încapă. Marea ta suferinţă înţelegând-o, cu umilinţă îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că în groapă te-ai plecat, ca să-L vezi pe Iisus;
Bucură-te, că acum Îl vezi pe scaunul slavei şezând;
Bucură-te, că încă fiind pe pământ ai văzut pe vieţuitorii cei luminaţi ai cerului;
Bucură-te, că Învierea lui Hristos cu glas de bucurie ţi-au vestit;
Bucură-te, că împreună cu ei în bucuria cea veşnică eşti;
Bucură-te, că din dragoste mir lui Hristos I-ai adus;
Bucură-te, că la mireasma cea bine mirositoare a mirului lui Hristos cu dulceaţa ai alergat;
Bucură-te, că de amărăciunea dulceţilor lumii celei păcătoase te-ai lepădat;
Bucură-te, că ai iubit dulceaţa lui Iisus cea cerească;
Bucură-te, vlăstar bine crescut al grădinii lui Iisus;
Bucură-te, viţă bine roditoare a viei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai arătat lăcaş împodobit al Sfântului Duh;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 10-lea :

Vrând să miluieşti lumea, în mormânt Te-ai pogorât, Cela ce eşti fără de moarte, puterea iadului ai sfărămat şi ai înviat, ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe: “Bucuraţi-vă !”. Cu acestea şi noi cântare de bucurie acum Îţi aducem zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea :

Decât zidul de piatră mai tare a fost dragostea ta către Hristos, Cel ce te-a iubit pe tine, slăvită mironosiţă, Maria-Magdalena. Pentru aceasta, cănd Cel ce este Viaţa noastră, S-a sculat din mormânt, tu L-ai văzut cea dintâi şi, gândind că este grădinarul, ai uitat a firii neputinţă zicând către El: “Dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica”. Dar preadulcele glas ţi-a arătat pe Învăţătorul, iar pe noi ne-a învăţat să-ţi zicem aşa:
Bucură-te, că pe Grădinarul Ceresc, înviat din mormânt cea dintâi L-ai văzut;
Bucură-te, că în grădina Sa cea din Ceruri te-ai sălăşluit;
Bucură-te, că acum cu strugurii darului lui Dumnezeu în veci te hrăneşti;
Bucură-te, că pururi cu vinul dulceţurilor Raiului te vesleşti;
Bucură-te, că dragostea ta către Dumnezeu firea a biruit;
Bucură-te, că prin ea şi pe noi râvna spre Dumnezeu ne-ai învăţat;
Bucură-te, că din gura lui Hristos vestea Învierii mai întâi tu ai primit;
Bucură-te, că Apostolilor graiurile cele de bucurie tu mai întâi le-ai vestit;
Bucură-te, că bucuria cea veşnică în Cer ai aflat;
Bucură-te, că şi pe noi la aceeaşi bucurie prin tine ne chemi;
Bucură-te, că pentru aceasta totdeauna la Dumnezeu mijloceşti;
Bucură-te, că Aceluia rugăciuni fierbinţi aduci pentru noi;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 11-lea :

Nici un cuvânt nu este de ajuns spre a lăuda după vrednicie bucuria cea dumnezeiasca a Învierii lui Hristos, pe care tu, preaslavită Maria, cu alte femei o ai vestit Apostolilor întru aceasta numită şi sfântă zi, al praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor. Pentru aceasta, Hristoase Împărate, înaintea măririi milelor Tale celor negrăite ce au fost spre noi, închinându-ne cu smerenie şi cu dragoste, strigăm Tie: Aliluia!

Icosul al 11-lea :

Stea preastrălucitoare te-ai arătat lumii celei păcătoase, Maria-Magdalena, când, după preslăvita Înălţare a Mântuitorului, umblând prin oraşe şi sate şi cuvântul Evangheliei pretutindenea vestind, pe mulţi ai plecat sub jugul cel bun al lui Hristos. Şi ajungând până la Roma cea veche, bărbăteşte ai stat înaintea Cezarului Tiberiu şi prin chipul oului roşu şi cu înţelepte cuvinte, i-ai lămurit puterea purtătoare-de-viaţă a lui Hristos, iar pe necugetatul Pilat şi pe arhiereul cel fără de Dumnezeu i-ai înfruntat, ca neleguitele lor fapte să primească cele vrednice. De aşa nevoinţă a mărturisirii tale minunându-ne cu bucurie strigăm ţie aşa:
Bucură-te, a învăţăturii lui Hristos slăvită binevestitoare;
Bucură-te, a întunericului păgânesc luminată izgonitoare;
Bucură-te, că pe mulţi de legăturile păcătelor ai dezlegat;
Bucură-te, că înţelepciunea lui Hristos pe toţi ai învăţat;
Bucură-te, că pe mulţi dintru întunericul necunoştinţei la lumina cea minunată a lui Hristos ai adus;
Bucură-te, că în dreptatea lui Hristos a sta cu tărie ne-ai arătat;
Bucură-te, că mântuirea sufletelor păcătoşilor mai mult decât viaţa ta ai iubit;
Bucură-te, că poruncile lui Hristos bine le-ai înţeles;
Bucură-te, că acelora drept le-ai urmat;
Bucură-te, că întunericul păgânătăţii cu îndrăznire l-ai înfruntat;
Bucură-te, că de mânia Cezarului nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că aceluia răutatea şi viclenia vrăjmaşilor lui Hristos i-ai dovedit;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 12-lea :

Cu îndestulare plină fiind de darul lui Dumnezeu, slăvită Maria, mulţime de suflete ai adus la Hristos, iar după aceea ai venit la Efes, unde cu dragoste apostolească dimpreună cu Apostolul dragostei mântuirii oamenilor slujind, întru fericita adormire către Domnul te-ai mutat, cântandu-l împreună cu mulţimea cântareţilor cereşti: Aliluia!

Icosul al 12-lea :

Cântând viaţa ta cea vrednică de laudă de pe pământ şi slava ta cea din cer, cu bucurie slăvim, cântăm şi mărim pe Împăratul Ceresc cel minunat întru sfinţii Săi, că nu numai tu, Sfântă Maria, cu darul Aceluia dănţuieşti acum în locaşurile drepţilor, ci şi pe noi pe pământ ne veseleşti, lăsându-ne mirul cel de mult preţ al moaştelor tale, pe care Leon, împaratul cel înţelept, din Efes în cetatea lui Constantin a poruncit a le aduce. Pe acelea şi noi, ca pe cele ce izvorăsc dar neîmpuţinat tuturor celor ce aleargă cu credinţă şi cu dragoste sărutându-le, cu umilinţă îţi cântăm ţie acestea:
Bucură-te, că pe pământ ardeai de dragostea pentru Hristos;
Bucură-te, că în cer în sălaşurile Tatălui Său te-ai şălăşluit;
Bucură-te, apărare tare a credincioşilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros, care Biserica o bine înmiresmezi;
Bucură-te, cădelniţa de aur ce pururea aduci lui Dumnezeu tămâia rugăciunii pentru noi;
Bucură-te, izvorul vindecărilor cel nesecat;
Bucură-te, comoara darului lui Dumnezeu cea necheltuită;
Bucură-te, adevărata părtaşă cu cetele îngereşti;
Bucură-te, slăvită vieţuitoare în cămările cereşti;
Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;
Bucură-te, că bucuria ta este veşnică în lăcaşurile sfinţilor;
Bucură-te, că tu totdeauna mijloceşti, ca şi nouă să ni se dea bucuria darului şi slava;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul al 13-lea :

O, preaminunată şi de mirare podoabă a femeilor şi tuturor creştinilor laudă şi bucurie, care întocmai cu Apostolii te-ai arătat, slăvită mironosiţă Maria-Magdalena, primind rugăciunea noastră cea de acum, dintru toate nevoile şi durerile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ce vin asupra noastră pe noi ne izbăveşte şi către împărăţia Cerului cu mijlocirea ta îndreptează pe noi cei ce cu umilinţă şi cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! Acest condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăşi

Icosul întâi :

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, mai înainte cunoscând voinţa ta cea bună, Sfântă Mironosiţă, te-a ales din cetatea Magdalei, din laţurile diavoleşti slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare a Domnului, sârguindu-te a-L preslăvi pe El cu viaţa şi cu osteneala. Iar noi, minunându-ne de aşa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, întru umilinţa inimilor strigăm către tine:
Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunata lumina Sa;
Bucură-te, că în curăţie cu trupul şi cu duhul până la sfârşit ai petrecut cu darul Lui;
Bucură-te, că prin curăţia inimii, săracia cu duhul până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos cel înviat;
Bucură-te, că puterea vrăjmaşului bine ai biruit;
Bucură-te, că ai strălucit cu credinţa cea tare si cu dragostea cea calda către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că L-ai iubit şi L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;
Bucură-te, că până şi la moarte Aceluia drept ai slujit;
Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai înnoit;
Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit şi întru vistieria inimii tale o ai încăput;
Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;
Bucură-te, că şi a vorbi cu îngerii te-ai învrednicit;
Bucură-te, Sfânta Maria-Magdalena, care cu credinţa apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!;

şi Condacul întâi :

După aceea se citesc aceste rugăciuni :

RUGĂCIUNE: O, Sfântă şi prealăudată Mironosiţă, cea întocmai eu Apostolii, ucenică a lui Hristos, Maria-Magdalena! Către tine, adevărata şi puternică mijlocitoare pentru noi la Dumnezeu, acum noi, păcătoşii şi nevrednicii, cu osârdie alergăm şi cu inima înfrantă ne rugăm. Tu, care în viaţa ta de înfricoşate curse diavoleşti ai fost ispitită, dar cu darul lui Dumnezeu de acelea ai scăpat, şi pe noi din mrejele vrăjmaşului cu rugăciunile tale ne izbăveşte , ca totdeauna în toată viaţa noastră cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul şi cu cugetele cele tainice ale inimilor noastre să slujim cu dragoste Unuia Sfăntului Stăpân şi Dumnezeu, precum ne-am făgăduit Lui. Tu mai mult decât toate bunătăţile pământeşti pe Preadulcele Domn Iisus ai iubit şi Aceluia în toată viaţa ta bine ai urmat, hrănind cu darul şi cu dumnezeiasca Lui învăţătură nu numai sufletul tău, ci şi mulţime de oameni de la întunericul păgânătăţii la lumina lui Hristos cea minunată aducând. Aceasta ştiind, te rugăm pe tine, cere nouă de la Hristos Dumnezeu darul cel luminator şi sfinţitor, ca fiind umbriţi cu acela să sporim în credinţa şi în vieţuire curată, în lupta dragostei şi a lepădării de sine, ca fără lenevire să ne silim a sluji aproapelui nostru întru nevoile lui cele duhovniceşti şi trupeşti, ţinând minte pilda iubirii tale de oameni. Tu, Sfântă Maria, ceea ce vitejeste cu darul lui Dumnezeu ai petrecut viaţa ta pe pământ şi cu pace te-ai dus în locaşurile cereşti, roagă pe Hristos Dumnezeu Mântuitorul ca prin rugăciunile tale să ne învrednicească şi pe noi fără de împiedicare să săvârşim călătoria noastră întru această vale a plângerii şi în pace şi întru pocăinţă să ne sfârşim viaţa, întru sfinţenie pe pământ vieţuind, de veşnica şi fericita viaţă în ceruri să ne învrednicim, şi acolo cu tine şi cu toţi sfinţii dimpreună totdeauna să lăudăm Treimea cea nedespărţită, să cântăm Dumnezeirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA: O, Sfântă Mironosiţă, întocmai cu Apostolii Maria-Magdalena ! Tu, cu căldura dragostei tale către Hristos Dumnezeu, ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrăjmaşului şi L-ai aflat pe Hristos, Mărgăritarul cel fără de preţ, şi ai dobândit Împărăţia Cerului. Pentru aceasta cad către tine şi cu suflet umilit şi cu inima înfrântă îţi strig ţie eu, nevrednicul: Caută dintru înălţimea cerului spre mine, cel ce sunt în luptă cu ispitele păcatelor; vezi cu cât de multe păcate şi nevoi vrăjmaşul în toată ziua mă împiedică, căutând pieirea mea. Slăvită şi întru-tot-lăudată ucenică a lui Hristos Maria, roagă pe Cel iubit de tine, Cel ce şi El pe tine te-a iubit, pe Hristos Dumnezeu, ca să-mi dăruiască mie lăsarea greşelilor mele celor multe, să mă întărească cu darul Său, cu trezvie şi vitejeşte să umblu pe calea sfintelor Lui porunci şi să mă facă pe mine lăcaş binemirositor al Sfântului Duh, ca aşa în pace neruşinat să sfârşesc viaţa mea cea cu multe osteneli pe pământ şi să mă sălaşluiesc în lăcaşurile Raiului ceresc cele luminate şi fericite, unde cu toţi sfinţii totdeauna cu bucurie preamăreşti Treimea cea de o fiinţă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

SURSA: http://www.dervent.ro/

Apoftegmele Cuviosului Paisie Aghioritul

Posted on July 19, 2012 by Crestin-ortodox

Apoftegme despre GANDURI

“Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului.”

“Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are.”

“”Inapoia Mea, satano!” De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el prin gandurile cele de-a stanga?”

“Pasarile au aripi ca sa evite cursele, iar noi oamenii – cugetul, ca sa evitam pacatele si sa urcam la Tronul lui Dumnezeu. Sa alungati cugetele rele pe care le aduce diavolul! Sa nu le dati importanta, ci sa le aruncati in spate.”

“Un gand bun, curat, are mai mare putere decat orice nevointa.”

“Fiecare trebuie sa ajunga la punctul sa le vada pe toate curate. Pe toate trebuie sa le justifice in sensul cel bun.”

“Din calitatea gandurilor unui om se vede starea lui duhovniceasca. Oamenii judeca lucrurile potrivit cu continutul pe care il au inlauntrul lor. Daca nu au continut duhovnicesc, trag concluzii gresite si-l nedreptatesc pe aproapele lor.”

“Daca intrebi o musca: “Sunt flori in latura aceasta?” -, ea iti va spune: “Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii”, si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: “Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?” -, ea iti va spune: “Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare” – si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila… Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. “

“Cea mai buna intreprindere (actiune) a omului este sa-si faca o fabrica de ganduri bune. Atunci chiar si pe cele rele mintea sa le va face bune.”

“Cat timp traieste omul are dreptul sa dea examene duhovnicesti. Examinare dupa nu exista. Asadar, sa ne nevoim sa luam fie si numai nota de trecere duhovniceasca asa fel ca sa intram in rai.”

“Gandurile curate au mai mare putere duhovniceasca decat toata asceza, postul, privegherea etc.”

“Cea mai mare boala a epocii noastre o aduc gandurile desarte ale oamenilor mireni, care aduc nelinistea. Vindecarea o da numai Hristos prin pacea sufleteasca impreuna cu vesnicia, numai omul sa se pocaiasca si sa se intoarca la Hristos.”

“Nimeni sa nu se increada in gandul lui, pentru ca daca este om duhovnicesc se va rataci, iar daca este lumesc isi va pierde mintile.”

Apoftegme despre SIMPLITATE

“Cu cat oamenii resping viata cea fireasca, simpla, si inainteaza spre lux, se mareste nelinistea omeneasca. Si cu cat inainteaza in politetea lumeasca, cu atat se pierde simplitatea, bucuria si zambetul firesc al omului.”

Apoftegme despre RUGACIUNE

“Vrei ca rugaciunea ta sa se faca din inima si sa fie bine primita de Dumnezeu? Fa durerea semenului tau a ta. Chiar si numai un suspin din inima pentru aproapele tau aduce rezultate minunate. Vestirea dumnezeiasca a rugaciunii bine primite este mangaierea dumnezeiasca ce o simte omul dupa acea rugaciune.”

“Rugaciunea linistita de noapte ajuta mult cu tihna ei si este mai eficace si pentru sporirea noastra duhovniceasca, precum si ploaia linistita de noapte ajuta mult la dezvoltarea plantelor.”

Apoftegme despre IISUS

“Iisus este dulce si cine isi aduce amaraciunea durerii sale la Hristos, amaraciunea i se preface in sirop dulce.”

SURSA: http://cuviosul-paisie-aghioritul.blogspot.ro/

Acatistul Sfantului Siluan Athonitul (+ 24 septembrie)

Posted on July 19, 2012 by Crestin-ortodox

Dupa obisnuitul inceput, se zic Condacele si Icoasele

CONDACUL 1

Tie, alesule nevoitor al Domnului si ingere pamantesc, Preacuvioase Parinte Siluane, acum cu bucurie cantare de lauda iti aducem! In veghe neincetata, in postire si in smerenie fiindu-le parintilor athoniti prea-ales urmas, prin insetarea dupa Dumnezeu si dragostea cea arzatoare catre El, har imbelsugat ai agonisit sufletului tau si urmator facandu-te lui Hristos, Cel ce S-a rastingnit, pentru toti oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc in iad, pentru cei vii si pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de aceasta dragoste a ta, caci in groapa gresalelor aflandu-ne, cerem solirea ta inaintea lui Dumnezeu si cu strapungere strigam: Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

ICOS 1

Facatorul ingerilor si Domnul Puterilor inca din pantecele maicii tale te-a ales pe tine si dupa cuvantul Psalmistului: “inima adanca” ti-a daruit, Parinte Siluane, pentru a incapea in ea ca intr-o camara prea-aleasa, neincaputul nume al lui Dumnezeu Celui Preainalt, ca prin puterea si intelepciunea lui Dumnezeu sa urmezi vietii ingeresti. Pentru acestea, laudand minunatele tale fapte si ostenelile pamantesti, cu sfiala te chemam:

Bucura-te, rod al curatiei din parinti binecinstitori de Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai iubit a parintilor tai cucernicie din tot sufletul tau;
Bucura-te, ca prin infranare si iubire de Dumnezeu sa te asemeni lor ai voit;
Bucura-te, ca din pruncie cautandu-ti bucuria in Dumnezeu, minunat te-ai inteleptit;
Bucura-te, ca inima ta sa cunoasca si sa se supuna voii lui Dumnezeu mereu a cautat;
Bucura-te, ca spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai insetat;
Bucura-te, ca de Cuvantul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ti-ai indulcit din tinerete;
Bucura-te, floare inmiresmata cu fapte de credinta de o nepieritoare frumusete;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 2-LEA

Vazandu-te pe tine Preabinecuvantata Nascatoare de Dumnezeu afundat in prapastia pierzarii, pe cand dulceata pacatului ca un sarpe rau mirositor patrundea in sanul tineretii tale, ca o maica indurerata te-a chemat in chip minunat: “Fiule, ma doare sa te vad spurcandu-te cu fapte pacatoase” si pricepand tu, Preacuvioase Parinte, milostivirea ei, sarpele pacatului cu barbateasca intelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocainta, smerenie si rugaciune, iar Mantuitorului Iubitor de oameni cantare de multumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maica, pururea strigand: Aliluia!

ICOSUL AL 2-LEA

Dumnezeiasca intelepciune te-a umbrit, cand glasul Maicii Domnului te-ai invrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluane, si harul Sfantului Duh a umplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o caprioara din lat scapand, catre gradina Maicii Domnului – Muntele Athos – ai nazuit, fugind de desertaciunea lumeasca, caci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept aceea, vazand minunata bunavoire a Stapanei lumii fata de tine, cu umilinta iti cantam:

Bucura-te, ca din intunericul pacatului la lumina adevarului lui Hristos de insasi Preacurata ai fost chemat;
Bucura-te, ca ai fost ales sa fii lucrator credincios al gradinii ei pamantesti, in chip minunat;
Bucura-te, vita dulce a pamantului rusesc care in Muntele Athos imbelsugat ai rodit;
Bucura-te, constiinta neadormita, ca prin smerita rugaciune, boldul pacatului l-ai tocit;
Bucura-te, ca in Sfanta Manastire Pantelimon, lui Dumnezeu in chip ingeresc ai slujit;
Bucura-te, ca prin nevointa, post si isihie pe dusmanul ce lupta impotriva ta desavarsit l-ai plecat;
Bucura-te, ca toate maiestriile diavolului prin smerenie le-ai surpat;
Bucura-te, ca tanjind dupa Dumnezeu, credinta curata in chip slavit ai dobandit;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 3-LEA

Cu adevarat, de Dumnezeu iubitorule Parinte Siluane, te-a aparat puterea Celui Preainalt cand duhul iadului si al mortii te-a napadit si sufletul tau il invifora cu momeli pierzatoare si tu, cu totul istovit, cugetai ca Dumnezeu este de neinduplecat; dar Domnul cel Iubitor de oameni indata te-a cercetat prin lumina cea negraita a Taborului si cu focul harului Sfantului Apostol Pavel o noua nastere ai primit, cu frica si bucurie cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 3-LEA

Avand bogatia harului, cu duhul la ceruri ai fost inaltat si acolo cuvinte de negrait cu adevarat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Siluane? Caci te-ai umplut de dragostea cea negraita a lui Dumnezeu cand, fiind in afara de cele ale lumii, intru vederea duhovniceasca a negraitei frumuseti dumnezeiesti, te-ai invrednicit a vedea Fata lui Hristos-Dumnezeu Cel fara-de-masura iubitor si iertator a toate. Iar noi, minunandu-ne de negraita vedere a lui Dumnezeu, iti cantam:

Bucura-te, ca intru credinta nevoindu-te, de cercetarea si mangaierea lui Hristos te-ai invrednicit;
Bucura-te, ca ai fost vrednic sa vezi cu ochii tai frumusetea slavei Sale de negrait;
Bucura-te, ca in Ceruri la preaminunata frumusete prin Sfantul Duh ai fost inaltat;
Bucura-te, ca acolo din darurile harului Sfantului Duh Mangaietor te-ai adapat;
Bucura-te, ca de frumusetea de nedescris a Raiului te-ai impartasit;
Bucura-te, ca fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumusetii ceresti ai fost coplesit;
Bucura-te, ca acelasi har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru neamurile omenesti;
Bucura-te, ca spre zorii vietii vesnice ca o straja pururea veghetoare ne trezesti;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 4-LEA

Furtuna de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigas de oameni care dintru inceput a cautat sa piarda sufletele dreptilor; dar tu, Parinte Siluane, povatuind fiind de Domnul Iisus Hristos sa-ti tii mintea in iad si sa nu deznadajduiesti, cu darul Duhului Sfant, prin neintrerupta veghe si smerenie ai preintimpinat uneltirile vrajmasului desavarsind biruindu-l; iar el, rusinat fiind de tine, silit a fost a marturisi ca intru totul este mincinos. Si asa, sufletul tau din cursa neprietenului ca o porumbita blanda a fost izbavit de Dumnezeu, caruia neincetat I-ai cantat: Aliluia!

ICOSUL AL 4-LEA

Auzind despre tine ca in chip minunat ai fost chemat de la desertaciunea lumeasca spre nevointa calugareasca si prin harul lui Dumnezeu rod bun ai facut, Cuvioase, nu numai calugari tineri, dar si cei varstnici, mult incercati in nevointe, catre tine alergau si ca de miere indulcindu-se de faptele si cuvintele tale, viata cea ingereasca au urmat si Domnului s-au asemanat. Iar noi, cu smerita cugetare vazandu-te impodobit, cu bucurie iti strigam:

Bucura-te, ca izvor nesecat de smerita cugetare si infranare in Domnul ai devenit;
Bucura-te, ca in Muntele Sfant ai fost ca un crin bine mirositor si nevestejit;
Bucura-te, ca in nevointa ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai purtat;
Bucura-te, ca mintea, inima si vointa in Dumnezeu prin rugaciune necontenit ti-ai intarit;
Bucura-te, ca plin de ravna, curatia trupeasca si sufleteasca ti-ai pazit;
Bucura-te, ca prin rugaciune neincetata la inaltimea nepatimirii ai urcat;
Bucura-te, ca pravila Sfintilor Parinti cu sarguinta ai urmat;
Bucura-te, ca despre iubirea lui Dumnezeu si ceresca Patrie neostenit ne-ai grait;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 5-LEA

Ca pe o stea calauzitoare si de minte luminatoare ti-a daruit Domnul Harul cel dumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Parinte Siluane, intarindu-te prin aceasta in nevointa cea mantuitoare ca odinioara pe Proorocul Ilie la Paraul Horeb si hranindu-te in chip minunat din necheltuitele comori ale Sfantului Duh. Si asa, arzand de iubire pentru iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinerete si pana la batranete priveghind si din straja diminetii pana in noapte pentru intreaga lume rugandu-te, ca o alauta dulce cantatoare, neincetat I-ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 5-LEA

Vazandu-te pe tine, Preacuvioase Parinte Siluane, intru nevointa cea buna cautand dragostea lui Dumnezeu cum cauta pruncul laptele mamei sale si catre mangaierea Lui cu dor mare tanjind si cu lacrimi strigand: “Ia aminte, suflete al meu, la dragostea lui Dumnezeu si incalzeste-te, o inima a mea”, si inca “Cine-mi va da mie o astfel de ardere, ca sa nu cunosc odihna nici ziua, nici noaptea; de dragostea lui Dumnezeu?” ne cutremuram cu inima si ne umilim cu sufletul in fata unei asemenea iubiri catre Dumnezeu cel Atotindurat si cu strapungere iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult indulcitoare, pururea ai cerut;
Bucura-te, ca in dragostea de Domnul cu ingerii te-ai intrecut;
Bucura-te, ca din inima, ca dintr-o candela a rugaciunii curate, flacara focului launtric spre Domnul ti-ai suit;
Bucura-te, ca cele de sus si cele de jos cu frumusetea evlaviei tale ingeresti le-ai impodobit;
Bucura-te, ca inima ta s-a asemanat cu vapaia rugului nemistuit;
Bucura-te, ca precum Moise pentru poporul ales, tu pentru toti oamenii inalti mainile catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca in toata vremea ai dorit judecatile Domnului si indreptarile Sale le-ai cautat cu tot sufletul tau;
Bucura-te, ca fara incetare ai strigat: “Mantuieste Doamne, poporul tau si binecuvinteaza mostenirea Ta!”;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 6-LEA

Propovaduitor neincetat al isihiei te-ai aratat, cel ce bine ai placut lui Dumnezeu, cand Domnul cel Iubitor de oameni, incercandu-ti dragostea, te-a lipsit de cercetarea Preasfantului Duh. Pentru aceasta, intelegand ca ai pierdut harul, precum odinioara Adam cand se tanguia de pierderea Raiului, L-ai chemat cu inima mahnita si cu lacrimi: “Doamne, Tu mai inainte m-ai cercetat si mai invrednicit de Sfantul Tau Duh si sufletul meu Te-a iubit. dar acum sufletul meu tanjeste dupa Tine”; si in acest chip tanguindu-te, dar nadajduind in mila lui Dumnezeu, Ii strigai: Aliluia!

ICOSUL AL 6-LEA

Stralucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Parinte Siluane, ca un nou vazator al Tainelor, caci prin smerenie si rugaciune cu lacrimi harul Sfantului Duh ai dobandit si de negraita dragoste inima ti s-a umplut. Si gustand tu si intelegand puterea harului, cu indraznirea lui Ilie ai strigat: “Doamne! Nu numai mie, ci intregii lumi daruieste sa cunoasca dragostea Ta si sa se mantuiasca!”. Drept aceea, avandu-te pe tine rugator neadormit inaintea lui Dumnezeu, cu umilinta iti cantam:

Bucura-te, ca cerul ai deschis cand impreuna cu Domnul te rastigneai rugandu-te pentru cei morti, pentru cei vii si pentru cei ce pe lume inca nu au venit;
Bucura-te, ca prin aceasta dragoste Imparatia Cerurilor ai dobandit;
Bucura-te, ca adevarata intrupare a credintei curate si a nerautatii te-ai aratat;
Bucura-te, ca ai dobandit iertare de la Hristos pentru cei apropiati tie, cazuti in pacat;
Bucura-te, lucrator neadormit in gradina Maicii Domnului, care pe cei istoviti in nevointe ii intareste;
Bucura-te, dulce alauta a Muntelui Athos, care despre viata cea viitoare vestesti;
Bucura-te, visterie a darurilor Sfantului Duh si al Preabinecuvantatei Egumene ascultator slujitor;
Bucura-te, cu cei bineplacuti lui Dumnezeu credincios impreuna-nevoitor;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 7-LEA

Voind Iubitorul de oamneni Dumnezeu sa arate in tine o noua faclie a harului, Cuvioase Parinte Siluane, ca pe o ramura de maslin cu radacina in pamantul rusesc al pustiului Athosului te-a rasadit si cu harul Sfantului Duh te-a inrourat, mult roditor facandu-te: ca prin faptele si cuvintele tale, ca printr-un untdelemn de viata-datator, spre curatie si infranare, cucernicie si iubire de frati pe toti i-ai povatuit – iar ei, uniti fiind prin legatura dragostei, supunand cele mai rele prin cele mai bune, cantau lui Dumenzeu: Aliluia!

ICOSUL AL 7-LEA

Ca pe un nou impreuna nevoitor cu pustnicii, povatuitor si dascal monarhilor si mirenilor te-a aratat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluane. Caci tu, inca pe cand traiai in lume, pe un oarecare soldat a carui femeie se lasase ademenita de caderea in pacat si, pentru aceasta, el spre manie se inversunase, l-ai invatat iertarea lui Hristos si astfel, familia lor – mica biserica – de destramare o ai izbavit; pe monahii cazuti in intristare la dobandirea pacii sufletesti i-ai chemat si frica Domnului invatandu-i, la pocainta i-ai adus; si astfel pe toti i-ai pregatit sa devina locuitori ai Raiului. Iar noi, stiindu-te pe tine ca te ingrijesti de mantuirea tuturor, cu dragoste iti cantam, dupa cuviinta datorata:

Bucura-te, ca in cautarea lui Hristos impreuna cu iubitorii vietii pusnicesti te-ai nevoit;
Bucura-te, ravnitorule traitor al iubirii fratesti si pentru toti fierbinte rugator;
Bucura-te, ca pe calea vietii, in dureri si in necazuri, esti celor ce te cheama credincios insotitor;
Bucura-te, ca celor aflati in boli, intristari si mahniri sufletesti le esti nefatarnic slujitor;
Bucura-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvantul tau bland la impacarea cu Dumnezeu si cu aproapele pe toti i-ai chemat;
Bucura-te, ca marturisind ca bun este Domnul, sufletele slabanogite de pacate cu nadejdea iertarii le-ai imbarbatat;
Bucura-te, Credinciosule nevoitor care mantuirea pentru toti oamenii cu lacrimi o mijlocesti;
Bucura-te, ca avand mintea in iad pentru toti pacatosii nepocaiti indurare doresti;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 8-LEA

Minune negraita ti-a descoperit Domnul, Preacuvioase Parinte Siluane, cand staretul-duhovnic Avraam ti-a aratat chipul Sau stralucind de nedescris si astfel, prin minunata schimbare te-a invatat curat a cinsti Taina Pocaintei; iar noi, vazandu-te pe tine ca ti-ai incredintat voia duhovnicescului parinte ca Domnul Insusi, taindu-ti prin smerenie si pocainta voirile cele rele, invatam a ne incredinta voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii Bisericii lui Hristos si prin aceasta, inainte de iesirea noastra din trup, de mania lui Dumnezeu si de Judecata ce va sa vina ferindu-ne, cantam lui Dumnezeu intreit: Aliluia!

ICOSUL AL 8-LEA

Din toata inima si cu tot sufletul cerand, smerenia lui Hristos ai dobandit, preaminunate si bineplacut lui Dumnezeu Parinte, si cu Cel iubit pentru lume impreuna te rastigneai, cu lacrimi rugandu-te: “O, Preadulce Iisuse! Tu ai facut ca sufletul meu sa Te iubeasca pe Tine si sa-l iubesc pe aproapele meu. Daruieste-mi sa vars lacrimi pentru lumea intreaga, pentru ca toti oamenii sa te cunoasca pe Tine si sa mosteneasca pacea ta si sa vada lumina Fetei Tale”. Iar noi, cei ce in pacate ne-am cheltuit viata, dobandind mantuire cu rugaciunile tale, te fericim cu graiuri ca acestea:

Bucura-te, ca nevoindu-te neobosit in rugaciunea pentru oameni pe Preaputernica Maica Ocrotitoare ai urmat;
Bucura-te, ca precum odinioara Ieremia plangea pentru popor, si tu in Sfantul Munte in lacrimi l-ai inrourat;
Bucura-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru intreaga lume ai cerut mantuire ca pentru sufletul tau;
Bucura-te, parinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toti cei ce pier in pacate mijlocesti inaintea lui Dumnezeu;
Bucura-te, bucuria si minunarea ingerilor, care esti iubit si bineplacut lui Dumnezeu;
Bucura-te, stralucire luminoasa in pustiul athonit si oglindire curata a sfinteniei neamului tau;
Bucura-te, ca prin smerenie si ascultare ai aratat lumii chipul frumusetii ingeresti in trupul tau pamantesc;
Bucura-te, ca prin caldura rugaciunii tale vrei sa ne faci pe noi camara a Duhului Dumnezeiesc;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 9-LEA

Toate cetele ingeresti si multimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia si de iubirea ta de oameni, Parinte Siluane, ca savarsindu-ti ascultarea ca econom, preasmeritului Iosif in Egipt te-ai asemuit cand nu numai de ceata sfintilor impreuna vietuitori, dar si de ostenitorii din lume care lucrau in manastire, ca de niste copii a lui Dumnezeu te-ai ingrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu Celui ce iubeste intreaga zidire, ai strigat: “Doamne, trimite Duhul Tau cel Sfant si mangaie sufletele intristate ale acestor oameni necajiti”. Si in orice fiind ai aratat frumusetea smeritei cugetari cantand neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL AL 9-LEA

Ritorii cei mult graitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate Parinte Siluane, ca tu cu lacrimi ai insetat a stinge orice vrajmasie si neoranduiala intre oameni i-ai impacat pe toti cu Dumnezeu, strigand Stapanului lumii: “Doamne, cu Tine insetez sa fiu si Tie pentru intreaga omenire ma rog, ca toti sa fie mantuiti!” si pe oameni invatandu-i : “Fiilor, rugati-va pentru vrajmasi, ca ei sunt fratii vostri si viata voastra, iar dusmanul lumii acesteia numai diavolul este”. Si prin acestea fiind si noi calauziti la iubirea de Dumnezeu, de frati si de vrajmasi, iti cantam:

Bucura-te, ca prin iubirea pentru vrajmasi lui Hristos pe Golgota te-ai asemanat;
Bucura-te, ca ridicandu-ti mainile la rugaciune pentru vrajmasii tai, cu sufletul si cu inima pe Cel ce S-a rastingnit pentru noi L-ai urmat;
Bucura-te, ca de cei apropiati te-ai ingrijit si de frumusetea isihiei harice nu te-ai lipsit;
Bucura-te, ca iubindu-i pe cei de aproape ai tai, puterea neincetata a rugaciunii ai dobandit;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune sageata celui viclean ai frant pana in sfarsit;
Bucura-te, ca rautatile si maiestriile diavolului sa le biruim ne-ai invatat;
Bucura-te, ca la moara lui Hristos trupul prin munca ti-ai istovit si inimii spre desfatare rugaciunea ca pe o paine sfintita i-ai dat;
Bucura-te, ca pe lucratorii gradinii Imparatesei Ceresti i-ai hranit din belsug cu painea Preasfantului Nume;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 10-LEA

Mantuirea sufletului cautand si dorind alipirea de Hristos, din pamantul parintilor tai ai plecat smerit la Sfantul Munte, unde petrecand in infranare si isihie ai dobandit frumusetea cea intocmai cu a ingerilor, prin sarguinta si iubire de oameni. Si astfel intr-o binecuvantata dimineata, cand ceilalti vietuitori athoniti inaltau Ziditorului cantari, bun sfarsit ai dobandit si sufletul cel hranit cu datatorul-de-viata Trup si Sange al Domnului I-ai incredintat in mainile Lui cele dumnezeiesti, ca impreuna cu toti sfintii pururea sa-I canti Cuvantului celui fara de inceput si Dumnezeu, al Carui Nume in tine s-a sfintit: Aliluia!

ICOSUL AL 10-LEA

Imparatului Ceresc, pe Care Il preamaresc heruvimii si serafimii si cetele sfintilor, I-ai slujit fara odihna prin viata, credinta si dragostea ta, Preacuvioase; iar acum ca un crin binemirositor stai inaintea scaunului Preasfintei Treimi impreuna cu toti alesii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. Fii, asadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osardie inaintea lui Dumnezeu pentru pacea si buna starea lumii, iar pentru Sfanta Biserica solie de necurmata rugaciune si cald ocrotitor, ca izbavindu-ne din nevoi, cu multumire sa-ti cantam:

Bucura-te, inger in trup din pamantul rusesc, care in chip preaales in Sfantul Munte te-ai nevoit;
Bucura-te, ca pentru pamantul parintilor tai Tronul lui Dumnezeu ai fost solitor neobosit;
Bucura-te, indraznite iubitoare si fierbinte rugator pentru toti cei ce-L cauta pe Dumnezeu cu bunacredinta;
Bucura-te, grabnic ocrotitor al monahilor din gradina athonita si a celor ce te urmeaza in nevointa;
Bucura-te, ca fara cartire incercarile vietii de obste si durerile trupului tau le-ai purtat;
Bucura-te, ca sufletul tau curatit cu lacrimi de pocainta Celui Curat l-ai incredintat;
Bucura-te, lucrator credincios al viei lui Hristos, in Muntele Sionului de Domnul ai fost chemat;
Bucura-te, ca acolo impreuna praznuind cu sfintii si ingerii, cu slava si cinste te-ai incununat;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 11-LEA

Cantare de lauda aducem tie, celui ce bine ai placut lui Dumnezeu, Parinte Siluane, ca arzand de dragoste catre Domnul – care de mantuirea lumii a insetat si cu smerenia Sa pe diavol l-a biruit – L-ai urmat cu credinta, si pustia Athosului cu rugaciune curata bine o ai inmiresmat, aratandu-ne si noua chipul vietii ingeresti impodobit cu darurile cele mult-roditoare ale Sfantului Duh. Si asa, in Sfantul Munte ca in Rai vietuind, pe vrajmas l-ai rusinat si sufletul tau Imparatia Cereasca a agonisit, iar pe noi ne-ai povatuit prin dragoste sa ne alipim de Dumnezeu, cantandu-I: Aliluia!

ICOSUL AL 11-LEA

In vremurile noastre Domnul te-a aratat lumii intregi, Preacuvioase Parinte, purtator al Duhului Sfant si al Luminii celei datatoare de lumina, atat in viata cat si dupa moartea ta, privind la tine, cel luminat cu frumusetea nevointelor pamantesti si ca un heruvim impreuna rugator cu cetele ceresti, de nadejdea mantuirii sa ne incredintam, vietii celei drepte cu toata osardia sa urmam, voia noastra s-o lepadam si cu bucurie iubirii lui Dumnezeu sa ne supunem, ca sa se intareasca si in trupurile si sufletele noastre proslavirea Iubitorului de oameni Dumnezeu si cu dragoste sa-ti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca ne-ai intarit pe noi in dragoste de Dumnezeu prin pilda vietii tale celei curate si nevoitoare;
Bucura-te, ca plin de ardoare ai dat in vileag pe cei fara de lege si ne-ai invatat sa pastram tainele si predaniile credintei dreptmaritoare;
Bucura-te, ca prin vietuirea ta cea pustniceasca, lui Petru Athonitul te-ai sarguit sa-i semeni in post si isihie;
Bucura-te, ca Avvei Atanasie cu credinta i-ai urmat prin grija pentru vietuirea monahilor in curatie;
Bucura-te, nou luminator al credintei, ca in zilele noastre calea cea adevarata catre Domnul ai aratat;
Bucura-te, ca de neimputinarea harului Sfantului Duh in Biserica Ortodoxa tuturor le dai marturie in chip minunat;
Bucura-te, ca inaintea Scaunului Slavei stai ca un rob credincios al Mantuitorului;
Bucura-te, ca acolo ceri pentru noi sfarsit crestinesc si raspuns bun la Infricosata Judecata a Lui;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 12-LEA

Inca fiind tu pe pamant, Preacuvioase, ca in ceruri, unde totul viaza si se misca intru bucuria Sfantului Duh, Hristos, Dumnezeul nostru, a revarsat peste tine puterea negraita a harului, ca astfel luminat sa inalti rugaciuni pentru intreaga lume impreuna cu ceata nevoitorilor athoniti si cu toti sfintii. Iar noi cunoscand acestea, te rugam: indreapta, Preacuvioase Parinte, fierbinte rugaciune catre Domnul ca sa se milostiveasca si Sfanta Sa Biserica s-o intareasca in veci spre mantuirea noastra, pe iubitorii de isihie sa-i apere si sa le dea tarie ca pururea sa preamareasca Numele lui Dumnezeu, ca impreuna cu cetele ingeresti sa cantam si noi: Aliluia!

ICOSUL AL 12-LEA

Cantand slavita pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Parinte Siluane, dupa vrednicie fericim durerile si ostenelile tale, ca in priveghere si post impreuna cu toti alesii Maicii Domnului, cu osardie te-ai nevoit. Cine oare va numara ostenelile voastre si suspinarile din rugaciunile cu lacrimi inaltate pentru lume? Ca prin ele pururea intoarceti mania Domnului cea din pricina pacatelor noastre intru milostivire, ca prin iubirea Sa de oameni sa pazeasca Sfanta Biserica de pustiire pana la sfarsitul veacului dupa cuvantul fagaduit. Iar noi cunoscand acestea si multimindu-ti pentru mijlocire si ocrotire cu umilinta iti cantam:

Bucura-te, ca povatuirea cea prin Duhul Sfant plin de sarguinta ai urmat;
Bucura-te, ca Hristos – Puterea si Intelepciunea lui Dumnezeu – ochilor tai trupesti S-a aratat;
Bucura-te, smerit nevoitor a lui Hristos, bucuria si lauda Maicii Domnului in fata tuturor celor ceresti si pamantesti;
Bucura-te, neadormitule rugator pentru lume, ca mangaiere si nadejde pentru mantuire ne esti;
Bucura-te, mostenitor al Imparatiei lui Hristos, care prin nevointa ta Muntele Athos ai impodobit;
Bucura-te, impreuna lucrator al nadejdii noastre de mantuire, ca ne-ai luminat calea catre Dumnezeu si pe cale ne-ai intarit;
Bucura-te, trambita aurita, ca impreuna cu toti sfintii si ingerii slava lui Dumnezeu o vestesti;
Bucura-te, ca primind de la Domnul cununa biruintei nu ne uiti in rugaciunile tale pe noi, cei pamantesti;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

CONDACUL AL 13-LEA

O, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluane, odrasla binecuvantata a pamantului rusesc, slava si podoaba iubitorilor de isihie din Sfantul Munte, primeste si de la noi aceasta nevrednica rugaciune si cere de la Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce S-a rastignit pentru intreaga lume, sa ne miluiasca pe toti fii Sai, prin harul Sfantului Duh in unirea dragostei Sale sa ne adune laolalta si cu judecatile pe care le stie sa ne aduca la Sine; iar prin rugaciunile tale sa nu ne rusineze pe noi in ziua Judecatii inaintea Fetei slavei Sale, ci sa ne invredniceasca a-I canta impreuna cu toti sfintii si ingerii cantarea de biruinta: Aliluia!

Acest condac se zice de 3 ori.

Dupa aceea se zice Icosul intai: Facatorul ingerilor si Domnul Puterilor… si Condacul intai: Tie alesule nevoitor al Domnului…

Dupa aceea se citeste aceasta rugaciune:

RUGACIUNE

O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobandit smerenia lui Hristos in Duhul Sfant si dascal al iubirii de vrajmasi ai devenit in acest veac plin de ura si de tulburare! O, dulce psaltire a pocaintei si alauta binecantatoare a Duhului sfant!
Noi, cei insufletiti de vietuirea ta cea aleasa, ne plecam genunchii in fata sfinteniei tale care rusineaza pe cei ce nu mai cred ca Dumnezeu lucreaza in Biserica Sa si iti marturisim ca inimile noastre suspina dupa linistea ta, dupa dragostea ta de Dumnezeu, de oameni si de vrajmasi.
Marturisim ca avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, ca mult suntem tulburati in aceasta lume care ne invata sa fim rai, iubitori de slava desarta si orbi ai pacatului. Roaga-L, Parinte sfinte, sa ne daruiasca si noua blandetea Sa, indelunga – rabdare, tacerea, infranarea si iubirea Lui cea dumnezeiasca pentru toate faptura.
Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atatea incercari duhovnicesti intarit de Sfantul Duh, nu ne lasa sa fim inghititi de marea lumii acesteia. Fii calauza noastra, fii povatuitorul nostru, mijloceste pururea pentru noi ca sa stingem vapaia patimilor, sa biruim raul din inimile noastre si astfel sa ne mantuim sufletele.
Asa, Cuvioase Parinte Siluane, podoaba calugarilor din Sfantul Munte al Athosului, cel care te-ai facut pe tine lacas Sfintei Treimi, izbaveste pe cei ce cu credinta savarsesc prea cinstita pomenirea ta si pe cei ce saruta cu evlavie moastele tale, spre slava Celui ce S-a proslavit in tine si daruieste prin tine tamaduire tuturor celor ce alearga la ajutorul tau.
Vazand rautatea si nimicnicia noastra, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numarat pe Sfantul Siluan in ceata alesilor Tai, trimite-l noua ca pe un adevarat Parinte, spre a ne povatui cum sa traim o viata cuviincioasa, o viata de nevointa si de rugaciune, ca sa Te aflam milostiv in ceasul mortii si la Infricosatoarea Judecata, Amin.

Si se face otpustul.

SURSA: http://saraca.orthodoxphotos.com/

Acatistul Sfantului Serafim de Sarov – Mare facator de minuni (+ 2 ianuarie)

Posted on July 19, 2012 by Crestin-ortodox

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacele si Icoasele

CONDACUL 1

Facatorule de minuni si preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutatorule si rugatorule al nostru, Sfinte Parinte Serafime, marind pe Domnul cel ce te-a preaslavit pe tine, cantare de lauda iti aducem tie. Tu dar, ca cel ce ai mare indrazneala catre Domnul, din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei care strigam catre tine: Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

ICOSUL 1

Creatorul ingerilor te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti prin viata ta cea minunata Numele Sfintei Treimi, caci te-ai aratat cu adevarat inger pe pamant si serafim in trup si, ca o raza prealuminata a vesnicului soare al dreptatii, viata ta a stralucit. Iar noi vazand nevointele tale cele prealaudate, cu evlavie si cu bucurie tie cantam acestea:

Bucura-te, dreptarul credintei si al evlaviei,
Bucura-te, chipul blandetei si al smereniei,
Bucura-te, marirea cea preaslavita a dreptilor,
Bucura-te, mangaierea cea lina a mahnitilor,
Bucura-te, lauda preaiubita a monahilor,
Bucura-te, ajutorarea preaminunata a traitorilor in lume,
Bucura-te, slava si apararea tarii Rusesti,
Bucura-te, impodobirea sfanta a pamantului Tambovului,
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

CONDACUL al 2-lea

Văzând maica ta preacuvioasă, Părinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte către viata călugărească, a cunoscut voia Domnului cea Sfântă pentru tine si, ca pe un dar desăvârsit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea ingustă a călugăriei cu a sa sfântă cruce pe care tu ai purtat-o la piept până la sfârsitul vietii, arătându-ti dragostea ta cea mare către Cel ce s-a răstignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, căruia toti cu umilinta să-i cântăm: Aliluia!

ICOSUL al 2-lea

Cuget ceresc ti s-a dăruit tie, Sfinte al lui Dumnezeu, căci din tineretile tale, necontenit năzuind la cele ceresti, ai lăsat casa părintească pentru impărătia lui Dumnezeu si adevărul ei. Pentru aceasta primeste de la noi laudele acestea:

Bucură-te, fiu de Dumnezeu ales, al orasului Kursk,
Bucură-te, al părintilor celor cucernici odraslă preaslăvită,
Bucură-te, cel ce ai mostenit virtutile maicii tale,
Bucură-te, cel ce ai invătat de la dânsa evlavia si rugăciunea,
Bucură-te, că de la maica ta la lupte duhovnicesti, cu crucea ai fost binecuvântat,
Bucură-te, că până la moarte această binecuvântare cu sfintenie o ai păstrat,
Bucură-te, că din dragoste către Domnul casa părinteasca o ai lăsat,
Bucură-te, cel ce frumusetile lumii acesteia de nimic le-ai socotit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 3-lea

Din tineretile tale puterea celui Preainalt cu adevărat te-a acoperit, preacuvioase, tu, căzând din inăltimea bisericii, nevătămat păzindu-te pe tine Domnul, iar atunci când de boală cumplit pătimeai, insăsi Stăpâna lumii s-a arătat aducându-ti vindecare din ceruri căci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neincetat cântându-I: Aliluia!

ICOSUL al 3-lea

Având stăruinta către lucrarea vietii călugăresti celei asemenea ingerilor, ai mers la Sfânta cetate a Kievului pentru a te inchina Cuviosilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca să-ti indreptezi calea ta in Pustia Sarovului, căci cu credintă venind de departe ai sărutat acel Sfânt loc si, acolo sălăsluindu-te, ai sfârsit viata ta cea plăcută lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de o asa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilintă iti cântăm:

Bucură-te, cel ce de lumeasca desertăciune te-ai lepădat,
Bucură-te, cel ce patria cerească cu ardoare o ai dorit,
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit,
Bucură-te, căci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat,
Bucură-te, cel ce ai fost desăvârsit ascultător,
Bucură-te, păzitorul cel adevărat de poruncile dumnezeiesti,
Bucură-te, cel ce mintea si inima ta, prin rugăciune, către Dumnezeu le-ai intărit,
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 4-lea

Viforul năpastelor celor rele potolindu-l, ai străbătut toată calea cea ingustă si indurerată a nevointei călugăresti purtând jugul vietii pustnicesti al zăvorârii, al tăcerii si al privegherii de multe nopti si astfel, prin harul dumnezeiesc urcând din putere in putere, de la fapte către contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat in locasurile de sus unde cu ingerii ii cânti lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOSUL al 4-lea

Auzind si văzând viata ta cea sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, obstea toată s-a mirat de tine si, venind, lua invătătură din cuvintele si din faptele tale slăvind pe Domnul cel ce este minunat intru Sfintii Săi. Iar noi cu credintă si cu dragoste te lăudăm, preacuvioase Părinte, cântându-ti asa:

Bucură-te, cel ce cu totul jertfă lui Dumnezeu te-ai adus,
Bucură-te, cel ce inăltimea nepătimirii ai ajuns,
Bucură-te, ostasule al lui Hristos, cel cu bună biruintă,
Bucură-te, bun si credincios slujitor al Cerescului Stăpân,
Bucură-te, inainte stătătorule cel neinfricat pentru noi către Domnul,
Bucură-te, rugătorule al nostru cel neobosit către Născătoarea de Dumnezeu,
Bucură-te, al crinului din pustie minunată mireasmă,
Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas fără prihană,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 5-lea

Lumină dumnezeiască a strălucit in casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind si pe patul mortii zăcând, insăsi Preacurata Fecioară a venit la tine cu Sfintii Apostoli Petru si Ioan si a zis: “Acesta este din neamul meu!”- si s-a atins de capul tău. Indată dar, făcându-te sănătos, cu multumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

ICOSUL al 5-lea

Văzând pizmasul neamului omenesc viata ta cea curată si sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, a vrut să te piardă pe tine trimitând asupra ta oameni răi care fără milă te-au bătut lăsându-te abia viu. Tu insă, Părinte Serafime, ca un miel blând pe toate le-ai indurat rugându-te Domnului pentru prigonitorii tăi. De aceea, minunându-ne de a ta nerăutate, noi toti iti cântăm tie:

Bucură-te, căci cu blândetea si smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost următor,
Bucură-te, căci cu nerăutatea ta pe duhul răutătii l-ai biruit,
Bucură-te, al curătiei sufletesti si trupesti sârguincios păzitor,
Bucură-te, pustnice cu darurile Duhului plinit,
Bucură-te, ascetule de Dumnezeu preaslăvit si inainte văzător,
Bucură-te, povătuitorule al monahilor cel minunat si de Dumnezeu inteleptit,
Bucură-te, a Sfintei Biserici laudă si bucurie,
Bucură-te, a Mânăstirii Sarovului slavă si lăudare,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 6-lea

Pustia Sarovului propovăduieste nevointele si ostenelile tale, de Dumnezeu purtătorule, plăcutule al lui Hristos, căci desisurile si pădurile ei de bună mireasmă cu rugăciunea ta le-ai umplut. Urmând lui Ilie, prorocul lui Dumnezeu, si Botezătorului Ioan, te-ai arătat vlăstar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfânt cu a cărui putere multe si preaslăvite fapte ai săvârsit, indemnând pe credinciosi să-I cânte lui Dumnezeu, dătătorului de bunătăti: Aliluia!

ICOSUL al 6-lea

Răsărit-a intru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, văzător asemenea lui Moise căci, fără prihană slujirea la altarul Domnului săvârsind, te-ai invrednicit a-L vedea pe Hristos in Biserică, cu puterile cele netrupesti venind. Iar noi, de această bunăvointă a lui Dumnezeu minunându-ne, iti cântăm tie acestea:

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu preaslăvit,
Bucură-te, cel ce cu Lumina cea intreit strălucită ai fost luminat,
Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios,
Bucură-te, al Duhului Sfânt lăcas impodobit,
Bucură-te, cel ce pe Hristos impreună cu ingerii, cu ochii trupesti L-ai văzut,
Bucură-te, că incă in trupul cel putrezitor fiind, dulceata Raiului mai inainte ai gustat,
Bucură-te, cel ce cu pâinea vietii ai fost indestulat,
Bucură-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adăpat,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 7-lea

Voind iubitorul de oamneni, Dumnezeu să arate intru tine, preacuvioase, a Sa nespusă milostivire către oameni, cu adevărat luminător de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, căci cu faptele si cuvintele tale pe toti ii aduci la evlavia si la dragostea dumnezeiască. Astfel, cu strălucirea faptelor tale fiind luminati si cu pâinea invătăturii tale fiind indestulati, pe tine cu sârguintă te mărim si lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit pe tine ii cântăm: Aliluia!

ICOSUL al 7-lea

Văzându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri indepărtate au alergat la tine credinciosii in necazuri si suferinte fiind, iar tu pe cei apăsati de nevoi nu i-ai depărtat, revărsând vindecări, dăruind alinare, cu rugăciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta in tot pământul rusesc vestea minunilor tale se răspândea iar fii tăi duhovnicesti te slăveau pe tine asa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun,
Bucură-te, părinte milostiv si blând,
Bucură-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutător si plin de har,
Bucură-te, tămăduitorul neputintelor noastre cel milostiv,
Bucură-te, in nevoi si impresurări grabnic ajutătorule,
Bucură-te, mai inainte văzătorule al celor ce vor să fie,
Bucură-te, inainte văzătorule si mustrătorule al gresealelor celor ascunse,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 8-lea

Străină minune vedem la tine, preacuvioase, căci, impovărat de ani, slăbit si obosit fiind, o mie de zile si o mie de nopti pe piatră in rugăciune ai petrecut. Cine este dar indreptătit să vestească suferintele si luptele tale pe care le-ai răbdat, fericite Părinte, ridicându-ti mâinile către Dumnezeu, pe Amalec cel inchipuit biruindu-l si Domnului cântându-I: Aliluia!

ICOSUL al 8-lea

“Intru totul esti dorire, intru totul dulceată, preadulce Iisuse!” – Asa strigai in rugăciune, Părinte, in linistea deplină a pustiei tale. Iar noi, cei intunecati cu desertăciunile si in păcate toată viata petrecând, dragostea ta către Dumnezeu preamărim si tie iti cântăm asa:

Bucură-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te iubesc si te cinstesc pe tine,
Bucură-te, cel ce aduci pe păcătosi la indreptare,
Bucură-te, sihastru tăcut si preaminunat,
Bucură-te, rugătorul pentru noi cel stăruitor,
Bucură-te, cel ce ai arătat inflăcărată dragoste către Domnul,
Bucură-te, cel ce cu focul rugăciunii săgetile vrăjmasului le-ai ars,
Bucură-te, lumânare nestinsă prin rugăciune, in pustie strălucind,
Bucură-te, luminătorule ce incălzesti si luminezi cu daruri duhovnicesti,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 9-lea

Toată firea ingerească s-a mirat de această deosebită vedere când Staretului in zăvorâre aflat, impărăteasa Cerului si a Pământului S-a arătat, poruncindu-i să iasă din pustie si să nu-i oprească pe oamenii credinciosi să vină la el, ci pe toti să-i invete a cânta lui Hristos: Aliluia!

ICOSUL al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, căci implinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine in slujire te-ai predat, iar celor nepriceputi ai fost sfesnic bun, celor intristati mângâietor, celor rătăciti blând povătuitor, celor bolnavi lecuitor si tămăduitor. Pentru aceasta tie iti cântăm asa:

Bucură-te, că din lume in pustie te-ai sălăsluit ca să agonisesti virtuti,
Bucură-te, că din pustie in mânăstire te-ai intors ca sământa virtutilor să o semeni,
Bucură-te, cel ce esti luminat de harul Duhului Sfânt,
Bucură-te, cel ce esti plin de blândete si smerenie,
Bucură-te, al celor ce aleargă către tine Părinte iubitor de fii,
Bucură-te, cel ce imbărbătare si intărire prin cuvinte de iubire acestora le dai,
Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine bucurie si comoară ii numeai,
Bucură-te, că pentru dragostea ta cea sfântă de bucuriile impărătiei Ceresti te-ai invrednicit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 10-lea

La sfârsitul mântuitoarelor nevointe ajungând, preacuvioase, in rugăciune plecându-ti genunchii, sufletul tău cel sfânt in mâinile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care sfintii ingeri l-au inăltat sus, la Tronul Atoatetiitorului, ca impreună să te infătisezi intru slava cea neinserată, cântare de laudă cântând Cuvântului celui mai sfânt decât sfintii: Aliluia!

ICOSUL al 10-lea

Zid tuturor sfintilor si mângâiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ti s-a arătat inaintea sfârsitului tău vestindu-ti că aproape este strămutarea ta către Domnul. Deci noi, minunându-ne de o asa cercetare a Maicii Domnului, iti cântăm asa:

Bucură-te, că pe impărăteasa Cerului si a Pământului la fată ai văzut-o,
Bucură-te, că prin arătarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie,
Bucură-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutării tale la cele ceresti,
Bucură-te, că prin glasul tău cel fără prihană sfintirea vietii tale ai arătat,
Bucură-te, că in rugăciune inaintea icoanei Maicii Domnului duhul tău cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat,
Bucură-te, căci cu sfârsitul tău fără durere, prevestirea ta mai inainte o ai implinit,
Bucură-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna Atoatetiitorului ai fost incununat,
Bucură-te, că fericirea Raiului impreună cu toti sfintii ai mostenit,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 11-lea

Cântare neincetată Preasfintei Treimi inăltând preacuvioase, prin intreaga ta viată mare ascet al evlaviei te-ai arătat: celor rătăciti spre povătuire, celor bolnavi cu trupul si cu sufletul spre tămăduire, iar noi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru multimea cea nemăsurată a milelor Lui, neincetat ii cântăm: Aliluia!

ICOSUL al 11-lea

Făclie dătătoare de lumină in timpul vietii fiind, Părinte de Dumnezeu fericit, si după moarte ca o stea strălucitoare a pământului rusesc ai luminat, căci reversi de la cinstitele tale moaste râuri de minuni celor ce cu credintă si cu dragoste aleargă către tine. Iar noi, ca celui ce esti fierbinte rugător pentru toată lumea si făcător de minuni, tie-ti cântăm acestea:

Bucură-te, cel ce cu multimea minunilor de Dumnezeu esti preaslăvit,
Bucură-te, cel ce cu dragostea ta lumea intreagă o ai luminat,
Bucură-te, iubirii lui Hristos urmasule cel credincios si drept,
Bucură-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor,
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor,
Bucură-te, al celor bolnavi si neputinciosi lecuitor,
Bucură-te, al apei celei tămăduitoare, fântână nesecătuită,
Bucură-te, că toate marginile pământului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 12-lea

Cunoscând harul si indrăzneala ta cea mare inaintea lui Dumnezeu cădem la tine, preacuvioase Părinte, roagă-te fierbinte către Domnul ca să apere Sfântă Biserica Sa de necredintă si dezbinare, de nevoi si necazuri, ca să cântăm impreună cu tine Făcătorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!

ICOSUL al 12-lea

Cântând preaslăvirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi către Domnul, ca pe un mângâietor si apărător, si cu dragoste iti cântăm tie acestea:

Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe,
Bucură-te, scut si ingrădire a crestinătătii,
Bucură-te, călăuza ce-i indreaptă pe toti către ceruri,
Bucură-te, apărătorul si ocrotitorul nostru,
Bucură-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai săvârsit,
Bucură-te, cel ce cu vesmântul tău pe multi bolnavi ai vindecat,
Bucură-te, cel ce toate uneltirile diavolesti le-ai biruit,
Bucură-te, cel ce jivinele sălbatice cu blândetea ta le-ai supus,
Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

CONDACUL al 13-lea

O, preaminunate sfinte si mare făcător de minuni, preacuvioase Părinte Serafime, primeste această sărmană rugăciune a noastră ce se inaltă spre lauda ta si stând acum inaintea Tronului impăratului impăratilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi toti ca să aflăm mila Lui in Ziua Judecătii, cu bucurie cântându-I: Aliluia!

Acest condac se citeste de trei ori cu trei metanii mari, apoi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugăciunea intâia către Sfântul Serafim

O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toti cei ce aleargă la tine ajutătorule cel grabnic ascultător, in zilele vietii tale nimeni de la tine sărman n-a iesit ci tuturor plăcută le-a fost vederea fetei tale si glasul cel cu bună intâmpinare a cuvintelor tale. Pe lângă acestea si darul tămăduirilor, darul inainte vederii si darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu imbelsugare in tine s-au arătat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământesti la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi si nu este cu putintă a număra minunile tale care s-au inmultit ca stelele cerului căci iată, in toate marginile pământului te arăti oamenilor credinciosi si le dăruiesti tămăduiri. Pentru aceasta si noi strigăm tie: O, preabunule si blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu indrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei ce te cheamă pe tine, inaltă pentru noi binefăcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să intărească poporul nostru binecredincios si să ne dăruiască nouă cele de trebuintă in viata aceasta si toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne păzească de căderi in păcat si să ne invete pocăinta cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm in impărătia Cerurilor unde tu acum strălucesti in slava neapusă, si să cântăm cu toti Sfintii, lăudând Treimea cea de Viată dătătoare, in veci! Amin.

Rugăciunea a doua către Sfântul Serafim

O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriti si neputinciosi, impovărati cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor si mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate si ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să tinem cu tărie credinta ortodoxă, cu sârguintă să-I aducem lui Dumnezeu pocăinta pentru păcatele noastre in evlavie crestinească, cu harul bine să sporim si să fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credintă si cu dragoste ne rugăm tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasul sfârsitului nostru ajută-ne si apără-ne cu rugăciunile tale de săgetile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne invrednicim amosteni fericirea lăcasurilor Raiului. Căci in tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire si adună-ne la lumina cea neinserată a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim si să cântăm impreună cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, in vecii vecilor. Amin.

Troparul Sfântului Serafim (glasul al 4-lea)

Din tinerete L-ai indrăgit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflăcărare să ii slujesti, prin rugăciune neintreruptă in pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilintă dobândind iubirea lui Dumnezeu si arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm tie: Mântuieste-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Condacul Sfântului Serafim (glasul al 2-lea)

Frumusetea lumii si cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălăsluit in Mânăstirea Sarovului si acolo, ingereste vietuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta si Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, imbogătindu-te cu darul tămăduirilor si al minunilor. Drept aceea iti cântăm tie: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

SURSA: http://saraca.orthodoxphotos.com/

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

Posted on July 19, 2012 by Crestin-ortodox

1) Fericiti sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii si traiesc departe de lume si aproape de Dumnezeu împartasindu-se de bucurii paradisiace înca de pe pamânt.

2) Fericiti sunt cei care au izbutit sa traiasca ascunsi si dobândind virtuti mari, n-au dobândit nici macar o faima mica.

3) Fericiti sunt cei care au izbutit sa faca pe nebunii pentru Hristos pazindu-si în felul acesta bogatia lor duhovniceasca.

4) Fericiti sunt cei care nu propovaduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o traiesc si o propovaduiesc prin tacerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi tradeaza.

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

7) Fericiti sunt cei care fie s-au nascut betegi, fie s-au facut din neatentia lor, dar nu murmura, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Acestia vor avea locul cel mai bun în rai împreuna cu marturisitorii si mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos si-au dat mâinile si picioarele lor spre taiere, iar acum, în rai, neîncetat saruta cu evlavie picioarele si mâinile lui Hristos.

8) Fericiti sunt cei care s-au nascut urâti si sunt dispretuiti aici, pe pamânt, deoarece acestora, daca slavoslovesc pe Dumnezeu si nu cârtesc, li se pastreaza locul cel mai frumos din rai.

9) Fericite sunt vaduvele care au purtat haine negre în aceasta viata, fie si fara voie si au trait o viata duhovniceasca alba slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, iar nu cele care poarta haine pestrite si duc o viata pestrita.

10) Fericiti si de trei ori fericiti sunt orfanii care au fost lipsiti de afectiunea parintilor lor, deoarece unii ca acestia au izbutit sa-si faca pe Dumnezeu tata înca din aceasta viata, având în acelasi timp depusa în casieria lui Dumnezeu afectiunea parintilor lor, de care s-au lipsit si care creste cu dobânda.

11) Fericiti sunt parintii care nu folosesc cuvântul “nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaza de la rau prin viata lor sfânta, pe care copiii o imita si, bucurosi, urmeaza lui Hristos cu noblete duhovniceasca.

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

13) Fericiti sunt copiii care de mici au trait într-un mediu duhovnicesc si astfel, fara osteneala, au sporit în viata cea duhovniceasca. Dar de trei ori mai fericiti sunt copiii cei nedreptatiti care nu au fost ajutati deloc, ci dimpotriva, au fost îmbrânciti spre rau, dar care, îndata ce au auzit de Hristos, au tresaltat în inima lor si întorcându-se cu 180 de grade, si-au întraripat sufletul iesind din sfera de atractie a pamântului si miscându-se în orbita duhovniceasca.

14) Mirenii îi numesc norocosi pe astronautii care se misca în spatiu, câteodata în jurul lunii, alteori pe luna. Însa mai fericiti sunt nematerialnicii lui Hristos, zburatorii prin rai, care urca la Dumnezeu si adeseori umbla prin rai, în adevarata lor locuinta, cu mijlocul cel mai rapid si fara mult combustibil, ci doar cu un posmag.

15) Fericiti sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

16) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care traiesc în palate de cristal si au toate înlesnirile, însa mai fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata lor si s-au eliberat de lantul acestei evolutii lumesti a multor înlesniri (de fapt a multor greutati) si astfel s-au slobozit de nelinistea înfricosatoare a epocii noastre.

17) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care pot sa dobândeasca bunatatile lumii. Dar mai fericiti sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos si se lipsesc de orice mângâiere omeneasca aflându-se astfel langa Hristos zi si noapte în mângâierea Sa dumnezeiasca, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multa si nu încape în inima mea cea mica”.

18) Mirenii îi numesc norocosi pe cei care au functiile cele mai înalte si casele cele mai mari, deoarece acestia au toate înlesnirile si duc o viata tihnita. Dar mai fericiti sunt cei care au numai un cuib în care se adapostesc si putina hrana si îmbracaminte, dupa cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit sa se înstraineze de lumea cea desarta folosind pamântul doar ca reazem picioarelor lor, ca niste fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lânga Dumnezeu, Bunul lor Parinte.

19) Norocosi sunt cei care devin generali si ministri, dar si cei care devin si pentru câteva ore, atunci când se îmbata si se bucura pentru aceasta. Dar mai fericiti sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat si au izbutit prin Duhul Sfânt sa devina îngeri pamântesti. Unii ca acestia au aflat caneaua paradisiaca prin care beau si se îmbata mereu de vinul paradisiac.

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

Hristos si Maica Domnului sa fie cu voi!

Cu dragoste în Hristos, Fratele vostru. Monahul Paisie

din “Epistole” , Cuviosul Paisie Aghioritul

SURSA: http://altarulortodox.blogspot.ro/

Ce este Europa? de Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici

Posted on July 18, 2012 by Crestin-ortodox

Ce este Europa?

de Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici

„Este pofta şi dorinţa de putere, de plăcere şi de cunoaştere. Amîndouă -lucruri omeneşti: pofta omenească şi cunoaşterea omenească. Amîndouă sînt personificate în Papă şi în Luther. Ce este deci Europa? Papa şi Luther: saturarea la culme a poftelor omeneşti şi saturarea la culme a cunoştinţei omeneşti. Papa european este pofta omenească după putere, Luther cel european este hotărîrea încăpăţînată a omului de a desluşi toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii şi omul de ştiinţă ca stăpîn al lumii, aceasta este Europa în inima ei, ontologic şi istoric. Una înseamnă lăsarea omenirii în foc, şi cealaltă lăsarea omenirii în apă; iar amîndouă împreună înseamnă despărţirea omului de Dumnezeu: fiindcă una înseamnă tăgăduirea credinţei, şi cealaltă -tăgăduirea Bisericii lui Hristos, în felul acesta lucrează duhul cel rău, de cîteva veacuri, în trupul Europei. Cine poate să alunge acest duh rău din Europa? Nimeni altul decît Acela al Cărui nume s-a însemnat ca un fir roşu în istoria neamului omenesc ca al singurului alungător de draci din oameni, înţelegeţi, desigur, la Cine mă gîndesc. Mă gîndesc la Domnul Iisus Hristos, Mesia şi Mîntuitorul lumii, Cel născut din Fecioară, Cel ucis de iudei, Cel înviat de Dumnezeu, Cel adeverit de veacuri, Cel îndreptăţit din ceruri, Cel slăvit de îngeri, Cel mărturisit de Sfinţi şi Cel primit de strămoşii noştri.

Atîta vreme cît Europa a urmat pe Hristos ca „Soare al dreptăţii”, şi pe Apostolii Lui, pe Mucenici, pe Sfinţi, pe nenumăraţii Drepţi şi pe alţii care au bineplăcut Lui, ea s-a asemănat cu o piaţă luminată de sute şi mii de lumini, mici şi mari. Cînd însă pofta omenească şi înţelepciunea omenească au lovit pe Hristos ca două vînturi înfricoşătoare, luminile s-au stins înaintea ochilor omeneşti şi a domnit întunericul, ca în galeriile subpămîntene ale cîrtiţelor.

Potrivit poftei omeneşti, orice norod şi orice om caută puterea, desfătarea şi slava, imitînd pe papa Romei. Potrivit înţelepciunii omeneşti, orice norod şi orice om găseşte că el e cel mai înţelept dintre toţi şi mai vrednic de toate bunurile pămînteşti. Cum să nu fie atunci războaie între oameni şi no-roade? Cum să nu fie nebunie şi turbare printre oameni? Cum să nu fie boli, secete şi potopuri, tumori şi ftizii, răscoale şi războaie? Toate acestea nu pot să nu fie, tot aşa cum nu poate să nu supureze rana plină de puroi şi cum nu poate să nu răspîndească miros urît locul plin de necurăţenii.

Papismul foloseşte politica, fiindcă doar prin aceasta se dobîndeşte puterea. Luteranismul foloseşte filosofia şi ştiinţa, socotind că aceasta este calea prin care dobîndeşte cineva înţelepciunea. Astfel, pofta a declarat război împotriva cunoştinţei şi cunoştinţa împotriva poftei. Acesta este noul Turn Babel, aceasta este Europa.

În vremea noastră însă, a venit o nouă generaţie de europeni, care a împreunat, prin ateism, pofta cu cunoaşterea, şi a înlăturat atît pe papa, cît şi pe Luther. De acum înainte nici pofta nu mai rămîne ascunsă, şi nici înţelepciunea nu mai este lăudată. Pofta omenească şi înţelepciunea omenească s-au unit ca într-o căsătorie în zilele noastre, iar această căsătorie nu este nici romano-catolică, şi nici protestantă, ci, în chip vădit şi public, satanică. Europa de astăzi nu mai este nici papală, nici luterană. Este mai presus şi în afară de acestea. Este cu totul pămînteană, fără chiar şi dorinţă de a urca la cer, fie cu paşaportul infailibilităţii papei, fie iarăşi pe calea înţelepciunii protestante. Refuză cu desăvârşire ieşirea din lumea aceasta. Doreşte să rămînă aici. Doreşte ca mormîntul să-i fie tot aici, unde-i este şi leagănul. Nu cunoaşte nimic despre o altă lume. Nu simte buna mireasmă cerească. Nu vede în somn pe îngeri şi pe Sfinţi. De Născătoarea de Dumnezeu nici măcar nu vrea să audă: desfrînarea o întăreşte în ura împotriva fecioriei. Toată piaţa se găseşte afundată în întuneric. Toate luminile sînt stinse. O, ce îngrozitor întuneric! Fratele împlîntă cuţitul în pieptul fratelui, socotindu-1 vrăjmaş. Tatăl îşi tăgăduieşte fiul, şi fiul pe tată. Lupul e un prieten mai credincios faţă de lup, decît omul fată de om.

O fraţilor! Nu vedeţi cu totii lucrul acesta? Nu aţi simţit întunericul şi crima Europei anticreştine pe trupul vostru? Preferaţi Europa sau pe Hristos? Moartea sau viaţa? Acestea două le-a pus Moisi oarecînd înaintea norodului său – pe acestea două le punem şi noi înaintea voastră. Să ştiţi: Europa este moartea, iar Hristos este viaţa. Alegeţi viaţa, ca să trăiţi în veci!”

Şi iată acum cutremurătoarea plîngere pentru Europa a ierarhului celui întocmai cu Apostolii:

„Ah, fraţii mei! Veacul al XVIII-lea este tatăl veacului al XlX-lea, iar veacul al XlX-lea este tatăl veacului al XX-lea. Tatăl a făcut datorii mari. Fiul nu a plătit datoriile tatălui său, ci s-a îndatorat şi mai mult, iar datoria a căzut asupra nepotului. Tatăl s-a molipsit de o boală grea, iar fiul n-a vindecat boala cea ruşinoasă a părintelui său, care era asupra sa, ci a înrăutăţit-o, şi ea l-a molipsit şi pe nepot, de trei ori mai tare. Nepotul este veacul al XX-lea, în care trăim.

Veacul al XVIII-lea a însemnat răzvrătirea împotriva Bisericii şi a clerului pontifului roman. Veacul al XlX-lea a însemnat răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. Veacul al XX-lea înseamnă pactul cu diavolul. Datoriile s-au mărit şi boala s-a înrăutăţit; iar Domnul a spus că judecă păcatele părinţilor pînă în a treia şi a patra spiţă. Nu vedeţi că Dumnezeu judecă pe nepoţi pentru păcatele bunicilor europeni? Nu vedeţi biciul asupra nepoţilor, din pricina datoriilor neplătite ale bunicilor?

Împăratul antihrist întruchipează începutul veacului al XlX-lea. Papa antihrist închipuie mijlocul veacului al XlX-lea. Filosoful european antihrist (ieşit din casa de nebuni) închipuie sfîrşitul veacului al XlX-lea: Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala moştenită.

Sînt oare aceştia biruitorii veacului al XlX-lea? Nu, aceştia sînt purtătorii bolii grele moştenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful şi filosoful… nu în vechea Romă păgînă, ci în mijlocul Europei botezate! Aceştia nu sînt biruitorii, ci sînt cei mai biruiţi. Cînd Bonaparte a batjocorit sfintele odoare ale Kremlinului, cînd Pius s-a numit pe sine infailibil şi cînd Nietzsche a făcut public cultul lui faţă de Antihrist, atunci soarele s-a întunecat pe cer; şi nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi întunecat toţi de durere şi de ruşine – căci iată o minune pe care nu a mai văzut-o nicicînd lumea: un ateu împărat, un ateu pontif şi un ateu filosof, în epoca lui Nero, măcar unul din treime nu era ateu: filosoful. Veacul al XVIII-lea e veacul lui Pilat: el L-a osîndit pe Hristos la moarte. Veacul al XlX-lea e veacul lui Caiafa: el L-a răstignit pe Hristos. Veacul al XX-lea e veacul Sinedriului, alcătuit din ludele botezate şi cele nebotezate. Acest Sinedriu a vestit că Hristos e mort pe vecie şi că n-a înviat. Pentru ce atunci vă mai miraţi, fraţilor, că asupra omenirii europene au venit biciuiri nemaiauzite, biciuiri pînă la măduva oaselor, de pe urma revoluţiilor şi a războaielor?

Cine este atunci biruitor, dacă nu e cezarul, pontiful şi filosoful Europei descreştinate?

Biruitorul este mujicul rus şi ţăranul din Balcani, după cuvîntul lui Hristos: Cel ce este mai mic între voi toti, acesta este mare (Luca 9:48). Cine a fost cel mai necunoscut, mai neînsemnat şi mai mic în veacul al XlX-lea – în vremea marelui Napoleon, a infailibilului Pius şi a neajunsului Nietzsche -dacă nu mujicul rus, pelerin la locurile sfinte, şi ţăranul din Balcani, luptător împotriva semilunei şi liberator al Balcanilor?

Cîmpul de luptă drăcesc, clerul drăcesc şi înţelepciunea drăcească -asta înseamnă cezarul, papa şi filosoful veacului al XlX-lea. Ţăranul ortodox al Balcanilor înfăţişează ceva cu totul potrivnic acestora: mai întîi, vitejia purtătoare de cruce; al doilea, clerul mucenicesc; şi apoi, pescăreasca înţelepciune apostolică. Şi despre el e vorba în cuvintele rugăciunii Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: Mă mărturisesc Ţie, Părinte, Doamne al cerului şi alpămîntului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor (Matei 11:25). Ce a descoperit Dumnezeu acestor simpli ţărani? Le-a descoperit vitejia bărbătească, lumina cerească şi înţelepciunea Dumnezeiască. Le-a descoperit adică ceea ce este cu totul potrivnic faţă de cezarul apusean, de papă şi de filosof: tot atît de potrivnic, pe cît este ziua faţă de noapte.”

Iubitorul de Hristos şi Sfîntul Ierarh, despre civilizaţia ucigătoare de Dumnezeu şi închinătoare la idoli a Europei:

„Dacă Europa ar fi rămas creştină, s-ar fi lăudat cu Hristos, nu cu cultura ei; şi marile noroade ale Asiei şi Africii – chiar dacă nebotezate, dar înclinate spre duhovnicie – ar fi înţeles şi ar fi preţuit acest lucru, fiindcă şi noroadele acestea se laudă fiecare cu credinţa lui, cu zeii lui, cu cărţile pe care credinţa lui le socoteşte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele şi aşa mai departe. Nu se laudă aşadar cu lucrurile mîinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai presus de sine, cu ceea ce socotesc desăvîrşit în lume. Numai noroadele Europei nu se laudă nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laudă cu maşinile lor primejdioase şi cu fabricatele lor ieftine, adică cu cultura lor. Rezultatul acestei lăudări de sine europene cu faimoasa „cultură” este ura tuturor noroadelor necreştine împotriva lui Hristos şi a creştinismului. Urînd bunurile europene şi oamenii europeni, ei au urît şi pe Dumnezeul european. Dar – vai! – pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea însăşi a urît şi a lepădat cea dintîi dintre toţi pe Dumnezeul ei. în această stare de neinvidiat a fost adusă omenirea europeană de către înaintarea ei greşită, sub înrîurirea unei biserici aflate în greşeală, de-a lungul ultimelor nouă sute de ani⁶¹. Nu sînt răspunzătoare de aceasta noroadele europene; răspunderea o poartă conducătorii duhovniceşti ai noroadelor. Nu este vinovată turma, vinovaţi sînt păstorii ei.

Bine, ar fi fost ca Europa să se laude cu creştinismul, înfaţişîndu-1 ca cea mai preţioasă moştenire şi cea mai mare vrednicie a ei. Aşa ar fi trebuit să fie – şi aşa a fost în primele veacuri după Hristos – dacă Europa ar fi fost totuna cu creştinismul, dacă s-ar fi identificat cu creştinismul. Slăvirea lui Hristos şi propovăduirea lui Hristos tuturor continentelor şi tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hotărîtă de Dumnezeu pentru continentul european, în afară de creştinism, Europa nu are nimic altceva cu care să se poată lăuda. Fără Hristos, Europa este cerşetorul cel mai sărman şi exploatatorul cel mai neruşinat al acestei lumi.”

De Dumnezeu luminatul ierarh spune adevărul amar privitor la educaţia/luminarea europeană:

„Şcoala Europei s-a despărţit de credinţa în Dumnezeu. In aceasta stă prefacerea ei într-o ucigaşă prin otrăvire, în aceasta stă moartea omenirii europene, în culturile închinătoare la idoli, ştiinţa nu s-a despărţit niciodată de religie, cu toate că religia este în ele greşită şi proastă. Lucrul acesta s-a întîmplat numai în Europa, care primise credinţa cea mai desăvîrşită. Insă, din pricina ciocnirii ei cu mai-marii bisericii, Europa s-a înrăit şi a lepădat credinţa cea mai desăvîrşită, păstrînd ştiinţa cea mai nedesăvîrşită. Vai, fraţii mei, a lepădat ştiinţa Dumnezeiască şi a îmbrăţişat neştiinţa omenească! Ce prostie şi cît întuneric!”

Sfîntul şi de Dumnezeu cugetătorul ierarh, despre orbirea cea de bună voie a omenirii apusene:

„Apusul a dat în mintea copiilor, în asta stă monstruozitatea şi nebunia lui. în epoca sa creştină, cînd Apusul era ortodox, el vedea cu duhul şi privea cu mintea: dar, pe cît s-a îndepărtat de adevărul şi fapta bună creştină, vederea lui duhovnicească s-a îngustat tot mai mult, pînă ce, în veacul al XX-lea, s-a întrnecat cu desăvîrşire. Acum i-au rămas numai ochii trupeşti pentru observarea obiectelor care cad sub simţuri. El şi-a înarmat ochii cei trupeşti cu multe aparate uimitoare, ca să poată vedea mai bine şi mai adevărat lumea simţită, forma şi culoarea lucrurilor şi fiinţelor simţite, numărul, mărimea lor şi distanţa dintre ele. Observă cu microscopul, şi vede viermii cei mai mici, microbii, aşa cum nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Observă cu telescopul şi vede astrele de deasupra căminului lui, aşa cum nimeni altul nu le-a văzut vreodată. Aici se opreşte şi pînă aici ajunge vederea lui. Cît priveşte privirea gînditoare şi vederea duhovnicească în miezul cel ascuns al lucrurilor şi în înţelesul şi însemnătatea întregii zidiri din marele univers din jurul nostru, în ceea ce priveşte aceasta – o fratii mei! – omenirea apuseană este astăzi mai oarbă decît Arabia musulmană, şi decît India brahmanică, şi decît Tibetul buddhist, şi decît China animistă, într-adevăr, Hristos nu a văzut o mai mare ruşine ca aceasta în cele două milenii care au trecut: ca oamenii botezaţi să fie mai orbi decît cei nebotezaţi!

Drept aceea, ceea ce zice Apostolul Pavel către Galatenii botezaţi, aceleaşi lucruri le-aş zice şi astăzi despre prostitul şi îmbătrînitul Apus. Iată ce a scris Apostolul către Galateni: O, Galateni fără de minte! Cine v-a fermecat pe voi, ca să nu ascultaţi de adevăr, pe voi, în ochii cărora Iisus Hristos a fost aşa de viu închipuit, ca şi cum ar fi fost răstignit între voi… Aşa de fără de minte sînteti? începînd în duh, acum în trup sfîrşiţi? (Galateni 8:1-8). Şi Europa a început cîndva în duh, iar acum sfîrşeşte în trup, adică în vederea trupească, în judecata trupească, în poftele trupeşti, în izbînzile trupeşti, ca şi cum ar fi vrăjit-o cineva! Toată viaţa ei se mişcă, în zilele noastre, în două direcţii: lărgimea şi lungimea. Nu cunoaşte nimic, nici despre adîncime, nici despre înălţime. Pentru aceasta se şi zbate pentru pămînt, pentru spaţiu, pentru întindere. Pentru spaţiu şi numai pentru spaţiu!

Iată de unde vine un război după altul, o spaimă după alta; pentru că Dumnezeu nu 1-a zidit pe om ca să fie doar animal în spaţiu, ci 1-a zidit ca să pătrundă cu mintea lui în adîncul tainelor, iar cu inima lui să se urce în înălţimile Dumnezeieşti. Războiul pentru pămînt este un război împotriva adevărului; iar războiul împotriva adevărului este război împotriva firii Dumnezeieşti şi a celei omeneşti.

O, amărăciune mai amară decît fierea! Ce mult suferă oamenii, se chinuiesc şi jertfesc pentru împărăţia aceasta pămîntească trecătoare şi înşelătoare! Dacă ei ar suferi fie şi numai a suta parte din chinurile şi din jertfele acestea pentru împărăţia cerurilor, războiul pe pămînt ar fi ajuns pentru ei ceva de rîs pînă la lacrimi. Pentru Hristos ei dau numai cu mare greutate doi bănuţi, iar lui Marte-satana îi dau toată averea lor şi pe toţi copiii lor!

Europa să-şi facă cruce şi să urmeze pe Hristos. Să-şi aducă aminte de Preasfînta Născătoare de Dumnezeu şi de cei doisprezece mari Apostoli, şi atunci vor cădea solzii de pe ochii ei. Şi va fi din nou frumoasă, aşa cum a fost în prima mie de ani Europa Ortodoxă a lui Hristos. Atunci, şi ea va fi fericită şi noi împreună cu ea. Şi se vor bucura atunci noroadele plînse ale Europei, şi vor cînta împreună cu noi veşnica slavoslovie închinată lui Dumnezeu: «Sfînt, Sfînt, Sfînt Domnul Savaot, plin este cerul şi pămîntul de slava Ta.» Amin.”

Ierarhul cel plin de smerenia lui Hristos, despre noroadele cele trufaşe ale Europei:

„Noroadele iubitoare de stăpînire şi trufaşe ale Europei nu recunosc niciodată vinovăţia lor. Ele au pierdut înţelesul păcatului şi al pocăinţei. Pentru orice rău din lume învinovăţesc pe altii, însă pe sine niciodată. Cum ar putea ele săvîrşi păcat, de vreme ce s-au aşezat pe tronul lui Dumnezeu şi s-au vestit pe sine dumnezei fără greşeală! Cel dintîi s-a numit pe sine fără greşeală conducătorul lor religios, papa. Exemplul lui 1-au urmat, dar în ciuda lui, prinţii şi regii Apusului. Cu toţii s-au vestit a fi fără greşeală: purtătorii de cruce, ca şi purtătorii de sabie.”

Despre judecata lui Hristos cu Europa, iubitorul de Hristos episcop zice: „Dacă istoria ultimelor trei veacuri – al optsprezecelea, al nouăsprezecelea şi al douăzecelea – ar putea fi numita cu un singur nume care să i se potrivească desăvîrşit, atunci nu ar fi altul mai bun decît cel de «protocolul judecăţii dintre Europa şi Hristos»; fiindcă în ultimele trei sute de ani nu s-a întîmpîat nimic în Europa care să nu aibă atingere cu Hristos-Dumnezeu. în judecata aceasta între Hristos şi Europa, se întimplau următoarele:

Hristos spune Europei că este botezată întru numele Lui şi că trebuie să rămînă credincioasă Lui şi Evangheliei Lui. La aceasta, Europa învinuită răspunde:

-Toate religiile sînt egale. Ne-au spus-o enciclopediştii francezi. Şi nimeni nu poate fi silit să creadă un lucru sau altul.

Europa îngăduie toate religiile ca superstiţii populare, de dragul intereselor sale imperialiste, dar ea însăşi nu urmează nici o religie. Cînd îşi va împlini scopurile sale politice, atunci îşi va încheia repede socotelile cu aceste credinţe deşarte.

Hristos întreabă cu durere:

-Cum puteţi voi, oamenii, să trăiţi numai cu interesele voastre imperialiste, materialiste, adică numai cu pofta animalică pentru hrană trupească? Eu am vrut să vă fac dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu, iar voi fugiţi şi urmăriţi să vă faceţi deopotrivă cu animalele de subjug.

Europa răspunde:

-Eşti depăşit, în locul Evangheliei Tale, noi am descoperit zoologia şi biologia. Acum cunoaştem că nu sîntem urmaşii Tăi şi ai Tatălui Tău ceresc, ci ai urangutanului şi gorilei, ai maimuţei. Noi acum ne desăvîrşim ca să ajungem dumnezei, fiindcă nu recunoaştem alti dumnezei afară de noi înşine.

Hristos grăieşte:

-Voi sînteţi mai tari de cerbice decît vechii iudei. Eu v-am ridicat din întunericul barbariei la lumina cerească, şi voi mergeţi din nou înapoi în întuneric, ca orbul în noroi. Eu Mi-am vărsat sîngele pentru voi. Eu v-am arătat dragostea Mea, atunci cînd toti îngerii îşi întorceau capetele, neputînd suferi putoarea iadului vostru. Atunci deci, cînd erati întuneric şi împuţiciune, am fost singurul care am stat să vă curăţesc şi să vă luminez. Să nu fiţi deci acum necredincioşi, căci vă veti întoarce din nou în întunericul acela nesuferit şi în împuţiciune.

Europa, zîmbind subţire, strigă:

-Fugi de la noi. Nu te recunoaştem. Noi urmăm filosofia elină şi civilizaţia romană. Vrem libertate. Noi avem Universităţi. Ştiinţa este steaua noastră călăuzitoare. Emblema noastră este: libertate, fraternitate, egalitate. Raţiunea noastră este dumnezeul dumnezeilor. Tu eşti un asiatic. Noi te tăgăduim. Eşti numai un basm vechi al bunicilor noştri.

La care, Hristos, cu lacrimi în ochi:

-Iată, eu plec, dar voi veţi vedea. Aţi lăsat calea lui Dumnezeu şi aţi plecat pe calea lui satan. Binecuvîntarea şi fericirea s-au luat de la voi. În mîna Mea se află viaţa voastră şi moartea voastră, fiindcă M-am dat pe Mine însumi la răstignire pentru voi. Cu toate astea, nu Eu vă voi pedepsi, ci păcatele voastre şi căderea voastră de la Mine, Mntuitorul vostru. Eu am arătat dragostea Părintelui Meu către toţi oamenii şi am vrut să vă mîntuiesc pe toţi prin dragoste.

La care Europa:

-Care dragoste? Ură sănătoasă şi bărbătească împotriva tuturor celor ce nu sînt de acord cu noi, acesta e programul nostru. Dragostea Ta este numai un basm. în locul basmului acestuia noi am ridicat steagul naţionalismului, şi al internaţionalismului, şi al etatismului, şi al progresismului, şi al evoluţionismului, şi al scientismului, şi al culturismului. In aceasta se găseşte mîntuirea noastră. Iar Tu pleacă de la noi.

Fratii mei, în vremurile noastre această discuţie în contradictoriu a luat sfîrşit. Hristos a plecat din Europa, precum odinioară din ţinutul Gadarenilor la poftirea acelora. Dar, îndată ce a plecat, a venit război, urgie, spaimă, ruină, distrugere. S-a întors în Europa barbaria dinainte de creştinism: a avarilor, a hunilor, a longobarzilor, a africanilor, numai că de o sută de ori mai înfricoşătoare. Hristos Şi-a luat Crucea şi binecuvîntarea Sa şi a plecat. A rămas în urmă întuneric şi putoare. Iar voi hotărîţi-vă acum cu cine vreţi să fiţi: cu întunecata şi puturoasa Europă, sau cu Hristos?”

Binevestitorul cel întocmai cu Apostolii zice despre „Demonia albă” -Europa:

„Ce socotiţi voi cu privire la Europa? Africanii şi asiaticii îi numesc pe europeni «dracii albi». De aceea, ei ar putea să numească Europa «Demonia albă». Ar numi-o «albă» din cauza albeţii pielii, iar «Demonia» – din pricina negrelii sufletului ei; fiindcă Europa a tăgăduit pe singurul Dumnezeu şi a luat tronul şi vrednicia cezarilor romani. Şi, la fel ca cezarii romani înainte de distrugerea Romei, aşa şi ea a încredinţat toate noroadele pămîntului că fiecare poate să se închine la zeii săi aşa cum ştie şi cum poate, căci ea va îngădui aceasta, dar că noroadele au datoria să se închine mai întii ei, avînd-o ca zeitate ultimă – fie sub numele de Europa, fie sub numele de «Cultură».

în felul acestea, fraţii mei, a înviat întocmai ca un vîrcolac, în zilele noastre, Roma cea satanică, Roma aceea dinainte de Constantin cel Mare, care prigonea cu foc şi sabie pe creştini şi îl împiedica pe Hristos să pătrundă în Europa. Numai că «Demonia albă» a căzut într-o boală mai grea decît vechea Romă. Căci, dacă Roma cea închinătoare la idoli era chinuită de un singur drac, «Demonia albă» este chinuită de şapte duhuri rele, mai crunte decît dracul acela al Romei. Iată deci noua Romă închinătoare la idoli, iată o nouă mucenicie pentru creştinism. Să fiţi gata a primi mucenicia pentru Hristos din partea «Demonici albe».

Noua Europă închinătoare la idoli nu se laudă cu nici o dumnezeire mai presus de ea. Ea se laudă numai cu sine, cu înţelepciunea sa, cu puterea sa. Este ca un balon umflat, gata să se spargă, spre rîsul Africii şi al Asiei; un buboi copt, gata să se deschidă şi să umple totul de putoarea lui. Aceasta este Europa anticreştină de astăzi, «Demonia albă».

Europa trăieşte în cercul vicios al descoperirilor. Oricine se înfăţişază cu o nouă descoperire este propovăduit ca geniu. Iarăşi: oricine vesteşte descoperirile celorlalţi este numit doctor în ştiinţe. Descoperirile Europei sînt multe, aproape nenumărate. Dar nici una din descoperirile acestea nu face pe om mai bun, mai cinstit, mai luminat. Europa, în ultima mie de ani, nu s-a înfăţişat nici măcar cu o singură descoperire pe tarîmul duhovnicesc şi moral, ci exclusiv şi numai pe acela material. Descoperirile Europei au condus omenirea pe marginea prăpastiei. Au condus-o la o întunecare duhovnicească nemaiîntîlnită în istoria creştinismului şi la distrugere plină de întuneric; căci toate descoperirile ei, nu ştim dacă din cauza gîndirii sale rele sau din pricina înrîuririi evreilor, Europa le-a îndreptat împotriva lui Hristos.

Cînd s-a descoperit telescopul pentru observarea stelelor îndepărtate, oamenii de ştiinţă europeni 1-au tălmăcit în dauna Evangheliei lui Hristos.

Cînd s-a descoperit microscopul, a fost iarăşi rîs împotriva lui Hristos.

Cînd s-a născocit trenul, maşina cu aburi, telegrafia şi telefonul, tot văzduhul a răsunat de lauda de sine a Europei în ciuda lui Dumnezeu şi a Hristosului Său.

Cînd oamenii au născocit maşinile de călătorit pe mare, de zburat prin văzduh, de vorbit la mari depărtări, atunci Hristos s-a arătat în Europa tot atît de nefolositor şi de înapoiat ca mumiile egiptene. Dar toate descoperirile ei, de-a lungul ultimelor două sute de ani, Europa le-a întrebuinţat pentru sinuciderea sa în războaie mondiale, pentru crimă, pentru ură, pentru prăbuşire, pentru înşelăciune, pentru siluire, pentru impietatea privitoare la cele sfinte şi cuvioase ale noroadelor, pentru minciună, pentru necinstire, pentru destrăbălare şi pentru ateism în toată lumea, în realitate, Europa nu a înşelat pe nimeni altcineva decît pe sine însăşi. Noroadele necreştine au înţeles ce este Europa, ce dă ea şi ce voieşte: pentru aceasta au şi numit-o «Demonia albă».

Ascultă ce spune Împăratul-Prooroc Dăvid: Aceştia se lauda cu carele lor şi aceştia cu caii lor, dar noi ne vom mări în numele Domnului nostru (Ps. 19:8). Lăudăroşii aceia vor adormi pe pernele slavei lor mincinoase, iar noi ne vom ridica şi ne vom îndrepta. Iar Apostolul Pavel strigă cu şi mai multă putere: Omule, ce ai tu, pe care sa nu-l fi primit? Iar dacă ai primit, pentru ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi primit?‘(I Corinteni 4:7). Cunoaşte că toate descoperirile s-au făcut pe pămîntul lui Dumnezeu, înaintea ochilor lui Dumnezeu, şi învaţă de aici atît ruşinea, cît şi cinstea!”

SURSA: text preluat din cartea „Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul” de Sf. Iustin Popovici, Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil – Petru Voda, 2002, pag 122-134.

Parintele Arsenie Papacioc – Intelectualii de azi (dialoguri)

Posted on July 18, 2012 by Crestin-ortodox

– Eu, când am citit Patericul [egiptean], am văzut ce putere de concentrare era într-o simplă frază în comparaţie cu romanul Mizerabilii a lui Victor Hugo. Asta datorită trăirii pe care o aveau sfinţii. Şi chiar spune la canonul 87 al Sfântului Vasile cel Mare, la subînsemnare canonică: „Orice cuvânt al Sfinţilor Părinţi are putere canonică”, chiar dacă nu are canoane date, că nu toţi Părinţii au dat canoane, tot ce au spus ei este adevărat.

– Cum trebuie să participe un intelectual la viaţa Bisericii şi care este slujirea lui?

– Să participe ca şi un neintelectual, să parti-cipe cu smerenie la învăţătura creştină, să ia parte la Liturghie de la început până la sfârşit, să fie spo-vedit şi el ca orice creştin. Nu ne interesează că este intelectual sau neintelectual. Nu interesează atât de mult să cunosc adâncurile Sfintei Treimi, dacă n-am în inima mea pe Sfânta Treime. Şi poate să fie un neintelectual şi să aibă pe Sfânta Treime în inima lui.

– Deci nu are o altfel de slujire?

– Există o singură cale: smerenia. Foarte fru-mos este să înveţe ca să cunoască să explice învă-ţăturile creştine, dar se cere cu orice chip smerenie şi supunere.

Nu eu spun lucrul acesta. E spus de inşi cu mare trăire care au intuit: nu în îngrămădirea de ştiinţă stă valoarea unui om, ci – sunt silit să spun – în smerenie, fiindcă cu cât se smereşte mai mult, cu atât rezolvă mai multe probleme. Este mai greu ca un intelectual să accepte o trăire în rugăciune. Dar şi intelectualului i se cere o stare de prezenţă, pentru că nu putem desfiinţa valorile şi treptele. Chiar spune un Sfânt Părinte că rădăcina tuturor răutăţilor este neştiinţa. Şi are dreptate; dar aici este vorba despre o ştiinţă a mântuirii, nu o ştiinţă teoretică, raţionalistă – că poţi chiar cu Hristos „în mână” să te osândeşti! Pentru că nu există iadul în cunoştiinţă de Hristos.

Intelectualul, în poziţia lui, să fie convins că Dumnezeu i-a dat lui putere să scrie aşa acolo! Şi fac legătura cu un cuvânt al lui Hristos, care dacă ar fi respectat, ar fi foarte multă stare de trezvie. El zice că: Fără de Mine nu puteţi face nimic! Gata! Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cum s-ar putea face mlădiţele dacă nu există viţa? Hristos este cinstit şi ne va ajuta foarte mult, fiindcă finalitatea este ca mlădiţa să rodească. Deci, scopul tău este şi scopul Lui – sau scopul Lui este şi scopul tău. Din nefericire, lucrul acesta este trecut cu vederea. Omul zice că el „face”. În cerbicia lui el zice: „Am făcut, am dres…” Pe la anul 490, la Cartagina s-a ţinut un Sinod local. Printre multe puncte care au făcut obiectul dezbaterilor din Sinod a fost şi acesta, con-semnat în canonul 124: „Cine zice că fără de Mine (de Hristos) poate ceva – anatema să fie!”

Vedeţi câtă atenţie dădea Biserica acestui citat. Pentru că, dacă tu ştii că Dumnezeu te ajută, tu eşti prezent mereu! Şi, dacă eventual vine moartea, Dumnezeu te va lua pe tine în ce te va găsi – te va ferici sau te va judeca. Aşa că intelectualul, acolo unde este, să fie convins că ceea ce face, face cu harul lui Dumnezeu, că Dumnezeu îl ajută. Nu i se cere să facă mii de metanii. I se cere, şi lui, o stare de prezenţă.

Orice clipă poate să fie un timp şi orice sus-pinare poate să fie o rugăciune. Pentru Dumnezeu! Există o lume călugărească care se deosebeşte de cea laică, deşi, în mare, călugăr înseamnă creştin bun. Căci Dumnezeu n-a făcut special rugăciuni pentru călugări. Însă călugăria nu poate fi prinsă în nici un citat, în nici o cuprindere filosofică. E dincolo de înţelegere, pentru că este o luptă continuă cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu voinţă liberă, cu raţiune şi cu afecte. Deci, dacă mergi la mănăstire şi-ţi tai voia, eşti în luptă cu Creatorul, care te-a lăsat cu voinţă liberă. Şi atunci trebuie să birui cu orice chip, şi lui Dumnezeu îi place acest lucru. Cum şi Iacob s-a luptat cu Dumnezeu şi L-a biruit – în sensul acesta: trebuie să te pierzi ca să te găseşti! Trebuie cu orice preţ să te instalezi într-o personalitate îngerească. Vorbesc despre călugări, dar nu e oprit nici unui mirean de a se „subţia” cât mai mult.

Astfel că, domnule intelectual, trebuie să fii prezent la Dumnezeu, să ai în cugetul tău momente de ţâşnire: „Doamne, iartă-mă!” Şi este foarte mare lucru. Eu nu cer o mie de metanii, dar întreb: de ce ai rămas bulgăre, te-ai culcat ca un bulgăre, fără să zici măcar „Doamne, Dumnezeule, ai grijă de mine”? În felul lui, fiecare ins este obligat să ţină o relaţie cu Dumnezeu, de evlavie.

Dacă m-ar întreba cineva să-i spun într-un cuvânt ce este cultura, i-aş răspunde: armonie! Dacă m-ar întreba un altul, mai pretenţios, să-i spun, într-un cuvânt, Biblia ce este, i-aş răspunde: ar-monie! Altfel spus: eşti intelectual – fii armonios cu Cel ce te-a creat!

– Şi ce ne facem cu filosofii?

– Filosofii, deocamdată, aşa din punct de ve-dere mai tare, pot să spun că n-au creat decât nişte noţiuni, dar nu au rezolvat nici o problemă.

– Au stricat foarte mult?

– N-au stricat; să încercăm să-i iubim şi pe ei pentru că vorbesc foarte frumos, chiar dacă la su-prafaţa lucrurilor.

– Sunt cumva utili?

– Una este cum spune şi Kant: „Două lucruri îmi umplu sufletul de admiraţie: cerul înstelat de deasupra mea şi legea morală din om!” Asta o spune un mare filosof.

Deci, prin asta înseamnă că el a depăşit o serie întreagă de lucruri de catedră, în sfârşit, pentru lu-mea care doreşte să le asculte, foarte frumos spuse. Dar un creştin adevărat pune mâna pe stele, este printre stele, nu numai le admiră. Deci, iată ce în-seamnă să trăieşti în Hristos.

– Cum vedeţi implicarea Bisericii în societate?

– Zic şi eu, cum zicea cineva: „Părinte, când să mergem la biserică?” „Când bat clopotele!”

Mai întâi de toate trebuie să aducem la cu-noştinţă oamenilor învăţătura creştină, deoarece, spune şi Apostolul: Credinţa vine din auz.

Dar, mă întreb: de ce nu ştie învăţătura, în veacul nostru de acum? N-a auzit nimeni bătaia clopotelor? Clopotele nu bat niciodată pentru amu-zament. Ci bat pentru ceva de natură sufletească, care ne atrage atenţia: „Cheamă vii, plânge morţii, împrăştie viforele!” – împrăştie dracii şi trăsnetele.

Au trecut prin Taina respectivă şi acum vor să ducă o viaţă fără răspundere? Să fie atenţi la ce se propovăduieşte, să meargă la biserică să audă, ca nişte credincioşi. Oare trebuie să mâncăm din pomul oprit pentru că avem libertate? Nu! Avem mai de-parte nişte porunci care ne ţin într-o oarecare înfrânare în vederea armonizării. Chiar împreunarea dintre soţi se face cu o oarecare rânduială. „Mai răruţ e mai drăguţ!”

– Individualismul este, se pare, o boală a societăţii. Se extinde, oare, şi asupra credincioşilor?

– Da, este într-adevăr un mare defect la mo-mentul istoric în care trăim. Însă nu vreau deloc să cred că acestea sunt nevindecabile.

Noi suntem atenţi cu ceea ce, de fapt, am luat cu noi când am plecat mai departe, la un drum mare care se face cu primul pas, dar pus bine, pe direcţie. Individualismul nu a făcut decât să izoleze unul dintre scopurile principale ale creării omului. Omul nu este creat numai pentru el singur, el este creat pentru întreaga umanitate. Pentru că tragedia întregii umanităţi trebuie trăită ca pe propria noastră nenorocire. Noi purtăm o răspundere şi pentru cel care este lângă noi.

Acesta este sensul educaţiei creştine despre creaţie pe care trebuie să o ştim. Din momentul în care s-a izolat, a făcut o semiasociaţie cu diavolul, pentru că ascultă numai de gândurile proprii.

Lucrul primordial în concepţia creştină este jertfa; condiţia ca să te mântuieşti, respectiv ca să luminezi, este să ştii să te jertfeşti.

Apostolul Petru, la Schimbarea la Faţă a Domnului, I-a spus: Doamne, bine ne este nouă să fim aici. Să facem trei colibe… Parcă se îngemăna Cerul cu pământul. Însă Mântuitorul i-a răspuns: „Bine, Petre. Dar ce facem cu jertfa de pe Golgo-ta?” O asemănare cu ideea de jertfă este lumânarea: un fitil ca să lumineze trebuie să ardă. Condiţia ca să luminezi este ca să te jertfeşti. Asta este explicaţia lumânării sau a candelei. Şi dacă nu ştim să jertfim, stăm pe loc.

Individualitatea este o mare pierdere, însemnă să fii izolat de Creator şi să devii margine, iar mar-ginile sunt ale dracilor, cum spun Sfinţii Părinţi.

– Părinte, cum să explicăm lipsa de iniţia-tivă, pasivitatea oamenilor din Biserică astăzi?

– Dumneavoastră nu vă legaţi de nişte defecte ca să creaţi prin asta o problemă şi o întrebare. Pentru că eu, când a fost să plec la mănăstire, acum vreo 50 de ani, au vrut să mă oprească foarte mulţi inşi, chiar unul din cei cu nume mare, ministru al cultelor pe atunci, spunându-mi că în mănăstire sunt căderi şi decăderi de tot felul. Dar eu i-am răspuns că mă duc la mănăstire pentru Hristos. Nu mă in-teresează ce este acolo, ci învăţătura Scripturii: Cine lasă mamă, tată, fraţi, surori… şi îmi urmează Mie… Şi m-am întâlnit cu ei după zeci de ani. Şi m-au întrebat: „Ce-ai văzut acolo?” „Ce aţi spus voi am găsit, dar nu credeam să găsesc şi sfinţi!”

Deci, punctul de orientare este învăţătura creş-tină, sunt sfinţii lui Dumnezeu care sunt asemenea nouă, nu defectele. Dacă îngeri au fost şi au căzut, Apostoli au fost şi au căzut, nu înseamnă că aceste căderi caracterizează învăţătura mântuitoare a Mân-tuitorului. Dar, dacă eşti dibaci, poţi foarte multe să înveţi din căderi, căci te aduc la smerenie, sau să poţi pricepe cum, indirect, dracul mărturiseşte pe Dumnezeu, prin ispite. Pentru că însăşi existenţa lui demonstrează existenţa lui Dumnezeu, pe care el nu o vrea la oameni. Pentru că se mai spune şi acum că nu există Dumnezeu.

Cum să caracterizăm noi un om care îndrăz-neşte să spună lucrul acesta? Dar Dumnezeu îl rabdă, totuşi…

– Credeţi că se poate trăi o viaţă total în afară de Hristos?

– Nu se poate! În afară de Biserică, nu există nimic, nu există mântuire! Nu există decât eşecuri şi, dacă vreţi – trebuie să o spun – există iad, în afară de Biserică. Dacă dumneavoastră puneţi în slujba lui Dumnezeu toate gândurile, atunci, într-adevăr, sunteţi omul lui Hristos, omul de valoare al Bisericii. Şi, ca să fii omul lui Hristos, este să ştii să te smereşti cu adevărat. Să nu se creadă că fără sme-renia aceasta va primi cineva câtuşi de cât bucuriile raiului şi ale fericirii veşnice! Nu există, dragii mei! Şi pe urmă, dacă trăieşti cât de cât într-o viaţă creştină, a iubirii şi smereniei lui Hristos, deja eşti în veşnicia fericirii, deja se conturează mai pe văzute chiar, împărăţia lui Dumnezeu, în tine.

Noi nu trebuie să vorbim de împărăţia veşnică din viitor, trebuie să recunoaştem că există în noi această fericire. Dar, mai întâi de toate, nu trebuie să ne gândim la mântuire, ci la cucerirea lui Dum-nezeu, care se realizează prin smerenie, şi atunci eşti asigurat pentru mântuire.

– Cum poate fi privit progresul, civilizaţia?

– Civilizaţia este una şi trăirea creştină este alta. Însă, un om civilizat poate mai uşor să se adapteze învăţăturii creştine, care e prea justificată, are o prea mare ordine, e prea argumentată ca să nu o crezi.

Uite, se spune că poporul roman era foarte drept, creator: cucereau şi zideau. Înainte de veni-rea Mântuitorului le-a dat biruinţe acestor romani, să zic aşa, să pregătească oarecum lumea pentru o învăţătură divină extraordinară, pentru că ei erau mai civilizaţi.

Deci, civilizaţia joacă un rol pozitiv, dar nu mântuitor. Şi ea învaţă să nu furi şi ea învaţă să nu fie…, dar, totuşi, în miezul civilizaţiei acesteia au ajuns păcate aşa de grave, pentru că nu a avut o în-frânare creştină.

Civilizaţia trebuie ajutată, pentru că au fost popoare drepte, dar nu mântuitoare. Îmi place să merg la drum cu tine că ştiu că nu mă furi, că ştiu că nu mă pârăşti, că ştiu că eşti un om civilizat.

Vedeţi dumneavoastră, Biserica creştină nu învaţă mai întâi, ci sfinţeşte! Pentru că se referă, nu la a cuceri pământul, ci la a cuceri împărăţia cerurilor.

Modernismul nu este vinovat că eşti tu leneş şi nu ştiu ce. Poţi să fii în pat cu puf şi să te rogi la Hristos, şi eşti la fel cu unul care doarme pe scândură.

Prea mare modernism nu se recomandă pentru că te poate duce la moleşeală, la leneviri, la scăderi.

Să ştiţi că suferinţa te subţiază mai mult şi te aseamănă mai mult cu numele tău ca om mântuit, ca om veşnic.

– Cum vedeţi implicarea, în condiţiile actu-ale, a unui creştin în politică?

– În întrebarea dumneavoastră de la început se vede că a face politică este o greşeală. Nu este deloc o greşeală. Politică înseamnă a ţine un cântar în mână şi al potrivi întotdeauna drept. Cât mai mulţi creştini în politică este foarte bine, dar cu conştiinţa adevărului.

– Ne puteţi spune care sunt consecinţele pietismului în viaţa Bisericii?

– Dragă, Biserica nu poate fi nebiruitoare ori în ce împrejurare ar fi şi ce momente istorice ar crea sub dârzenia credinţei oamenilor. Este nebiruită până la sfârşitul veacurilor. Ferice de cel care pricepe lucrul şi-şi mântuieşte sufletul. „O, de aţi cunoaşte valoarea omului, dăruită lui de Dumnezeu!” Nu trebuieşte văzut şi nici create puncte de vedere sau de orientare, negativismele care există prin toate părţile. Sunt mii de secte, dar asta nu înseamnă că Biserica Ortodoxă, adică Biserica Adevărului, nu va birui.

– Credeţi că pietismul ar fi o atitudine sectară?

– Dumneavoastră, mai întâi de toate, ocupaţi-vă de sufletele dumneavoastră şi nu vă ocupaţi de-a înregistra defectele, pe ici, pe colo. Căci învăţătura creştină spune cum spune Mântuitorul: „Faceţi ce vă spune, nu faceţi ce fac ei!” Dar prin asta a vrut să spună să nu oprim viaţa pe loc. Îi priveşte. Trebuie să vă obişnuiţi să vă controlaţi propria viaţă. Aceste tragedii sunt şi datorită defectelor mele personale. Tragedia umanităţii trebuie să o plângi ca pe propria ta nenorocire. Nu trebuie judecaţi, căci sunt multe slăbiciuni. Mai întâi de toate poţi să fii subiectiv tu, când vezi lucrurile acestea. Pentru că s-ar putea întâmpla că se ia o măsură pentru salvarea lucrurilor şi tu, care nu ştii decât direct, văzând lucrurile, să nu-ţi dai seama de tactica pe care o foloseşte ca să salveze lucrurile. Şi ai judecat negativ.

– Ce ne puteţi spune despre posibilitatea criticii în Biserică? Există critică ziditoare în Biserică?

Cuvântul critică nu înseamnă decât a judeca pe cineva. Dar critica încununează opera!

Adevărul trebuie apărat de orice fel de creştin. Căci, chiar dacă un cleric, superior, n-ar susţine adevărul – vorbesc despre adevărul ortodox, adevărul mântuitor – poate să fie înfruntat, căci nu înfrunţi cleric, ci înfrunţi eretic, fiind vorba de adevăr.

E îngăduită critica, dar nu judecata… Stai cu ochii pe celălalt, dar nu stai cu ochii pe tine!

Taina mântuirii omului pentru fiecare om se săvârşeşte pe cruce, în înţelesul că crucea este cel mai mare folos al pământului. Jertfeşte a nu-l judeca pe acela că a greşit. Iar dacă te bagi în biserică unde e harul lui Dumnezeu şi judeci pe preot, amarnic greşeşti! Obişnuiţi-vă toţi să vedeţi acolo pe Hristos.

Un mare pustnic, care a primit din satul lui un credincios – şi în satul lui era un om foarte defectuos –, a întrebat: „A lui cutare e tot aşa?” „Tot aşa-i părinte!” Şi a zis părintele: „Of, of, of!” a doua zi a venit îngerul la pustnic şi i-a zis: „M-a trimis Dumnezeu să te întreb: unde să punem sufletul omului acela, că a murit astă noapte, în rai sau în iad, că tu l-ai judecat?” S-a căit toată viaţa în plâns şi în amar cerând de la Dumnezeu un semn de iertare, şi nu a primit încă.

Întreaga tragedie a omenirii e în funcţie de nenorocirea vieţii noastre! Dacă e iubire, e iubire, nu ne mai jucăm. Dacă sunt om, sunt om, cu inimă, cu mâini şi cu degete! Învăţătura creştină este inte-gritatea fiinţei omeneşti. Judecarea asta înseamnă a ţine viaţa pe loc.

– Dar mulţi spun că ei nu răspund decât de păcatele personale şi nu se amestecă în restul…

Nu mă interesează ce spun ei, ce spune Hristos mă interesează! Şi Hristos a spus: Să vă iubiţi unul pe altul… Să iubiţi pe duşmanii voştri, acesta este răspunsul.

Oricum ar fi de bubos, preotul acesta are harul să te lege şi să te dezlege. Trebuie cu orice chip să nu mai judecaţi preoţimea. Biserica trebuie ca-racterizată după spusele Mântuitorului. Nimeni nu a plecat să slujească învăţătura Mântuitorului fără cuvintele Mântuitorului. Dar, iată, pe drum s-au întâmplat atât de multe lucruri: un Petru s-a lepădat, dar asta nu înseamnă că învăţătura creştină nu a fost adevărată. Dar Petru s-a ridicat cu totul dincolo, mai mult decât căderea lui.

Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne urăşte dracul! Asta înseamnă un îndemn nemaipomenit pe care trebuie să ni-l însuşim.

Dumneavoastră ştiţi ce vă spun eu acum: sunteţi vinovaţi de faptul că acela este vinovat! Ăsta-i răspunsul! Adică trebuie să-l iubeşti, trebuie să nu-l urăşti, iar pentru poziţia ta morală, pentru poziţia ta creştină îl ajută harul lui Dumnezeu şi pe acela, chiar dacă tu nu i-ai spus nici un cuvânt, dar ai avut curajul să-l preţuieşti, neurându-l – măcar asta – tu l-ai ajutat foarte mult: „Doamne, miluieşte-l!” Ai în-ceput să iubeşti pe vrăjmaşul tău? Cu orice chip nu te izola. Degetul acesta care este cel mai mic şi pare cel mai neînsemnat este o valoare în componenţa fiinţei trupeşti.

Dacă încercaţi să iubiţi oamenii ca pe Hristos, atunci dumneavoastră nu aţi mai vedea că el gre-şeşte. Nu vă doare inima de el pentru că a greşit, dar constataţi, chiar cu drac la mijloc, că a făcut cutare şi cutare lucru vrednic de iad.

Sfântul Antonie Cel Mare

eFoaie cu gânduri de la alţii alese și personale, în principal despre Ortodoxie, viaţă ,cultură și neam.

Monthly Archives: July 2012

(ebook) Ieromonah Hristodul Aghioritul – La apusul libertatii

(ebook) Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei de Sfantul Siluan Athonitul

(VIDEO) Despre suferinta – On suffering de Mitropolitul Antonie de Suroj

ACATISTUL SFINTEI MIRONOSITE, INTOCMAI CU APOSTOLII – MARIA MAGDALENA (+ 22 iulie)

Apoftegmele Cuviosului Paisie Aghioritul

Apoftegme despre GANDURI

Apoftegme despre SIMPLITATE

Apoftegme despre RUGACIUNE

Apoftegme despre IISUS

Acatistul Sfantului Siluan Athonitul (+ 24 septembrie)

Acatistul Sfantului Serafim de Sarov – Mare facator de minuni (+ 2 ianuarie)

Fericirile Cuviosului Paisie Aghioritul

Ce este Europa? de Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici

Parintele Arsenie Papacioc – Intelectualii de azi (dialoguri)

Dă mai departe:

Dă mai departe:

Dă mai departe:

Dă mai departe:

Apoftegme despre GANDURI

Apoftegme despre SIMPLITATE

Apoftegme despre RUGACIUNE

Apoftegme despre IISUS

Dă mai departe:

Dă mai departe:

Dă mai departe:

Dă mai departe:

Dă mai departe:

Dă mai departe: