(VIDEO) Arhimandritul Efrem Vatopedinul – Omilii

Pentru a activa subtitrarea in limba romana apasati butonul Subtitles CC din ferestra You Tube.

Advertisements

(CARTE) Antonio Bolot – Cu gandul la Dumnezeu

Cu gandul la Dumnezeu de Antonio Bolot

Anunțăm apariția cărții Antonio Boloț – Cu gândul la Dumnezeu.

Articolele, recenziile şi eseurile pe care urmează să le citiţi în această carte exprimă o căutare a lui Dumnezeu, a mângâierii şi a iubirii Sale, − trăiri pe care, conştient sau nu, fiecare dintre noi le dorim. Temele abordate sunt religioase, culturale şi educaţionale.

Aducându-I mulţumire Bunului Dumnezeu pentru toate, public această carte spre folos celor care caută însetaţi cuvinte simple scrise din suflet.” (Autorul)

Motto: 

Am rămas Creştini pentru că mai întâi şi mai întâi ne-am convins, printr-o experiere personală de Adevăr. Prin participarea noastră la marea şi negrăita taină a Dumnezeului celui Viu, a Mântuitorului Hristos, oricât de smerite şi de nevrednice sunt măsurile noastre.” (Ieromonahul Filotheu Grigoriatul)

CUPRINS

Cuvânt înainte
1.
Reflecții despre viață
2. Biserica Ortodox
ă ne întărește întru Adevărul cel mântuitor
3.
Viețile Sfinților — modele și ajutor pentru elevi
4.
Sfântul Siluan Athonitul — Sfântul secolului nostru
5. Sensul milosteniei
trupești
6.
Preoția — chemarea la întrecere cu îngerii întru curăție
7. Chipul preotului-poet iubitor de Dumnezeu
și de oameni — Protosinghelul Lazăr Țabra (1926-2008) de la Schitul „Sfântul Lazăr” din Alba Iulia
8.
Întâlnirea mea cu Gheronda Iosif Vatopedinul la Muntele Athos
9. Smerite
însemnări de pelerin la Sfântul Munte
10. Mihai Eminescu — elev
și dascăl al neamului românesc
11.
Gânduri eminesciene ca soluții la criză
12. Profesorul
român în postmodernitate. Soluții de ieșire din criză
13. Literatura
și rolul ei in viața omului (elevului) actual
14. O prezentare a
Rugăciunii lui Iisus — „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”
15.
Înțelepciune
16.
Înălțare
17.
Creație
18. Videoclipul melodiei Where’s the Revolution (Depeche Mode) — simboluri
și semnificații

Cartea poate fi comandată de la:

Editura Rovimed Publishers: http://www.rovimed.com/religie/1591-cu-gandul-la-dumnezeu-articole-recenzii-eseuri-.html

https://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=1165297

http://www.librarie.net/p/297584/cu-gandul-la-dumnezeu-articole-recenzii-eseuri

(VIDEO) Invataturi din Sfantul Munte Athos

(VIDEO) Istorii nescrise din Sfantul Munte Athos

Staretul Sofronie Saharov de la Essex

Arhim Sofronie Saharov

Părintele Sofronie era din altă lume, şi spun aceasta nu pentru că era stareţul meu, ci pentru că toţi care l-au cunoscut mărturisesc acest lucru. De câte ori rostea un cuvânt, acel cuvânt era o deschidere către Împărăţia Cerească (…) Şi aveam simţământul că duhul şi mintea lui erau deja în lumea cealaltă, şi de acolo ne aducea în mod direct cuvântul său (…) Aveam sentimentul că Părintele vorbea neîncetat cu Cerul şi că numai din când în când şi pentru scurtă vreme îşi întorcea privirea spre pământ, iar aceasta doar pentru a confirma starea mizeră şi sărăcia lumii acesteia, pentru ca apoi să se îndrepte către cer cu o şi mai puternică dorire de Dumnezeu.” (Arhimandritul Zaharia Zaharou despre Stareţul Sofronie Saharov de la Mănăstirea “Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex)

SURSA: Arhimandrit Sofronie Saharov, Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii (Ps. 15, 11), Editura Episcopiei Devei şi Hunedoarei, Deva, 2015.

Smerite insemnari de pelerin la Muntele Athos de Antonio Bolot

athos1

(septembrie 2014)

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, după cinci ani de la primul meu pelerinaj în Muntele Athos, am reuşit să revin. Mi-a fost nespus de dor. Mulţumesc Măicuţei Sfinte că nu a trecut cu vederea rugăciunea şi dorurile inimii mele.

Sâmbătă, 6 septembrie 2014, la Schitul Sfântul Ilie, Părintele arhondar Filimon, turc de neam, ne-a oferit trataţia aghiorită (loukoumi, ouzo şi apă rece) cu multă dragoste şi cu un zâmbet îngeresc, cu bunăvoinţă şi chiar cu vorbă românească, pe care a deprins-o în timp, de la pelerini. Acest monah glumeţ s-a purtat cu noi cu o nefăţarnică dragoste, fapt pentru care ne-am simţit foarte bine la acest schit athonit la ctitorirea căruia a contribuit şi Sfântul Paisie Velicicovski de la Neamţ.

În drum spre Schitul românesc Lacu, pe câteva stânci muntoase care se derulează prin faţa ochilor mi s-a părut că văd figuri de sihaştri, cioplite cumva tainic. Nevoinţele pustniceşti ale monahilor athoniţi trăitori de-a lungul timpului în aceste locuri au transfigurat natura după chipurile lor ascetice. Consider că este o concretizare a cuvântului biblic „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.” (Luca 19, 40). Astfel, nevoinţa smerită a pustnicilor din vechime nu rămâne nemărturisită, stâncile şi întreaga natură păstrează memoria virtuţilor lor şi o vestesc celor care au nevoie de întărire a credinţei.

La Mănăstirea Iviron, cântând cu grupul de pelerini Cuvine-se cu adevărat în faţa Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Portăriţa, un bănuţ din salba cu odoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a mişcat permanent, parcă asemănător bătăilor unei inimi care se bucură tare. Am fost cuprinşi de un fior sfânt, având cu toţii multă evlavie la Maica Domnului.

Duminică, 7 septembrie, la Chilia Buna Vestire a Schitului Lacu am fost cutremurat de vocea îngerească a unui monah român cântăreţ la strană. Lacrimile mi-au brăzdat obrazul, dar şi sufletul mi-a plâns. De bucurie. La Sfânta Liturghie am cunoscut într-un mod inedit pe Părintele Stareţ Ştefan Nuţescu; la un moment din timpul slujbei de priveghere un monah vine de undeva din spate şi îmi spune la ureche că unul dintre părinţii pe care îi văd închinându-se în mijlocul bisericii este Ieroschimonahul Ştefan Nuţescu. Nu am înţeles pe moment de ce mi-a spus tocmai mie aceasta, dar mai târziu am priceput rostul acestui fapt.

După ce ne-am închinat toţi cei din biserică la Sfintele Icoane, Părintele Ştefan Nuţescu, traducător al multor cărţi duhovniceşti din greacă în română, se ridică din scaunul de Stareţ, vine la mine şi mă mustră părinteşte în legătură cu felul cum îmi port polarul: „Ori îl iei pe tine ca lumea, ori îl dai jos. Nu aşa, ca o domnişoară!” M-am conformat imediat simţind cum un părinte duhovnicesc chiar şi atunci când face observaţii te odihneşte, nu te tulburi. La sfârşitul slujbei am schimbat câteva cuvinte cu

Părintele Ştefan, mulţumindu-i pentru faptul că datorită muncii de traducător a sfinţiei sale m-am mângâiat şi folosit mult sufleteşte citind cărţile cu învăţături şi vieţi ale sfinţilor părinţi aghioriţi. Părintele m-a întrebat dacă sunt căsătorit şi ce vreau să fac. Nu am ştiut ce să răspund.

La osuarul Schitului Lacu am fost foarte mişcat de intensitatea rugăciunii părintelui ce ne era ghid, rugăciune pentru odihna sufletului fratelui său, monah trecut la Domnul la vârsta de 38 de ani, fost vieţuitor la una dintre chiliile Schitului. Fratele preot se roagă pentru fratele monah aghiorit, amândoi români, amândoi în Hristos, neputând să fie despărţiţi de mări şi ţări, nici chiar de moarte, pentru că Domnul este biruitor al morţii.

Muntele_Athos 1

Luni, 8 septembrie, am avut bucuria ca la slujba Vecerniei de la Mănăstirea Marea Lavră să pot asculta glasul îngeresc al unui protopsalt. Cântarea, în greceşte, parcă se cânta singură. Nu mi-am putut stăpâni lacrimile. Nu am mai auzit niciodată un asemenea „tril” duhovnicesc. Am ascultat acasă multe înregistrări cu slujbe bizantine şi protopsalţi, dar un glas şi o cântare ca cea de la Marea Lavră nu am mai auzit. Cântarea curgea lin, fără nici o forţare, natural, ca respiraţia, dar de un rafinament extraordinar. De fapt, din însuşi rafinamentul acelei cântări bizantine am putut înţelege pe viu, în fărâme, bogăţia duhovnicească şi culturală a Imperiului Bizantin, păstrate cu străşnicie în tradiţia milenară a Muntelui Athos. Nu este întâmplător că mai există şi astăzi astfel de inspiraţi protopsalţi, mai ales că în această mănăstire athonită se păstrează capul renumitului cuvios protopsalt Sfântul Ioan Cucuzel, la care ne-am închinat. Sfinţii nu lasă tradiţia să moară.

Un monah român de la Mănăstirea Sfântul Pavel ne-a vorbit pe-ndelete despre diferite teme teologice. Preţ de vreo jumătate de oră am fost parcă mutat cu mintea de la cele pământeşti pe tărâmul luminos al Teologiei patristice. Am înţeles ulterior că marele nostru duhovnic, Arhimandritul Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, i-a fost îndrumător duhovnicesc părintelui român care ne-a întâmpinat cu multă ospitalitate în această mănăstire grecească.

Marţi, 9 septembrie, am avut o trăire unică, un foc interior parcă s-a aprins, sărutând racla cu Brâul Maicii Domnului şi închinându-mă la cele şapte Icoane făcătoare de minuni ale Născătoarei de la Mănăstirea Vatopedi.

La Schitul Sfântul Andrei ne-am simţit primiţi ca acasă de către un părinte iubitor, închinându-ne moaştelor Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Întâmplarea a făcut ca şi acum, la fel ca în anul 2009, să ne reunim, din rânduiala lui Dumnezeu, români de pretutindeni, noi din Ardeal cu fraţii moldoveni din Basarabia. Fiindcă am ajuns la mănăstire după de a fost oferită masa, ne-am organizat în curte cu toţii, scoţându-ne din genţi tot ce aveam de mâncare, astfel încât să facem o agapă frăţească. Şi fraţii moldoveni pierduseră cina de la trapeză, aşa că am împărţit cu ei tot ce aveam mai bun. Am fost atât de emoţionat, simţind că şi acum Sfântul Apostol Andrei îi ocroteşte şi îi binecuvântează pe români, adunându-i împreună la aceeaşi masă, sub acelaşi acoperiş. Îţi mulţumim Sfinte Apostole Andrei, părinte al neamului nostru, că ne-ai învăţat iubirea dumnezeiască, aducându-ne lumina credinţei dreptslăvitoare! Nu suntem vrednici să-ţi mulţumim pentru grija pe care ne-o porţi necontenit, de aceea îţi spunem cu smerenie: Bucură-te, Sfinte Andrei, Apostole!

SURSA: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2015/05/07/smerite-insemnari-de-pelerin-la-sfantulmunte-antonio-bolot/

Ingerul pazitor vazut de Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul

Parintele-Paisie

Odată Stareţul a povestit: „Era în ziua Sfântului Isidor Pelusiotul. Treceam printr-o perioadă cu multe supărări şi de aceea aveam dureri mari de cap.

Din cauza tensiunii ridicate mi se zbătea un ochi si mă primejduiam să fac comoţie cerebrală. Simţeam ca şi cum cineva mi-ar fi lovit ochiul pe dinauntru cu un ciocan, iar acesta voia sa iasă afară.

Pe Ia ora 9 seara, pe când stăteam întins pe pat am vazut un înger foarte frumos, cu chipul ca al unui copil de doisprezece ani şi care mi s-a părut că a ieşit din mine. Părul lui era foarte blond şi ajungea până Ia umeri. Mi-a zâmbit şi mi-a atins uşor ochii cu mâna. Îndată mi-a dispărut toată mâhnirea si mi-au încetat durerile. Am simtit atâta dulceaţă, încât preferam să sufăr din nou, numai să mai văd o dată pe îngerul meu pazitor.”

(Ieromonahul Isaac, Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, p. 236)