(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – Cuvânt duhovnicesc, 26 noi. 2023

(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – Conferință duhovnicească, 25 noi. 2023

(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – Conferința „Akedia lumii și trezvia ucenicilor lui Hristos”

(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – De ce sunt ortodox

(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – Conferinta “Practica si teorie. Theosis, Marea Stiinta”

(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – Conferinta “Trezvia, linistirea mintii si teologia”, decembrie 2022

(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – Scurtă incursiune în atmosfera Postului Mare

(VIDEO) Arhim. Zaharia Zaharou – Dialog cu credincioșii români

Staretul Sofronie Saharov de la Essex

“Părintele Sofronie era din altă lume, şi spun aceasta nu pentru că era stareţul meu, ci pentru că toţi care l-au cunoscut mărturisesc acest lucru. De câte ori rostea un cuvânt, acel cuvânt era o deschidere către Împărăţia Cerească (…) Şi aveam simţământul că duhul şi mintea lui erau deja în lumea cealaltă, şi de acolo ne aducea în mod direct cuvântul său (…) Aveam sentimentul că Părintele vorbea neîncetat cu Cerul şi că numai din când în când şi pentru scurtă vreme îşi întorcea privirea spre pământ, iar aceasta doar pentru a confirma starea mizeră şi sărăcia lumii acesteia, pentru ca apoi să se îndrepte către cer cu o şi mai puternică dorire de Dumnezeu.” (Arhimandritul Zaharia Zaharou despre Stareţul Sofronie Saharov de la Mănăstirea “Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex)

SURSA: Arhimandrit Sofronie Saharov, Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii (Ps. 15, 11), Editura Episcopiei Devei şi Hunedoarei, Deva, 2015.

Pr. Arhim. Zaharia Zaharou – Sfaturi duhovnicesti

Din sfaturile duhovniceşti ale Părintelui Arhimandrit Zaharia Zaharou de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex, Anglia:

“Ceea ce rămâne în veşnicie este legătura pe care ne-o creăm noi cu Dumnezeu în această viaţă trecătoare. (…) Numai legătura de dragoste între noi şi Dumnezeu, pe care începem să o zidim în această viaţă, va continua în veşnicie.

*
Pentru că el (Părintele Sofronie Saharov de la Essex) socotea că nu există minune mai mare în întreg universul decât unirea inimii omului cu Duhul lui Dumnezeu.

*
Prezenţa Duhului Sfânt în om alungă din acesta teama de moarte şi lupta pentru supravieţuire. Atunci omul e în stare să-i iubească pe toţi şi să-i ierte pe toţi, pentru că cel mai mare duşman, care este moartea, a fost alungat din el şi nu-i mai este frică de nimic.

*
De aceea, ar trebui să fie ca un fel de program al vieţii noastre ca în tot ceea ce zicem, în tot ceea ce facem, în tot ceea ce gândim, să punem un strop de dragoste, de dragul lui Dumnezeu.

*

Scriptura devine limba creştinului şi el se roagă folosind Scipturile pentru că acestea sunt cuvinte date nouă de Duhul Sfânt, aşa încât, când ne rugăm cu cuvintele pe care Duhul Sfânt ni le-a dat, Duhul Sfânt Se roagă împreună cu noi.

*

Căci, dacă suntem cu adevărat aleşi de Dumnezeu, ni se dăruieşte această cinste să-I arătăm, la rândul nostru, recunoştinţa şi dragostea noastră către Dumnezeu, Care mai înainte de noi a făcut acelaşi lucru pentru noi. Altfel spus, suferinţa în viaţa creştinului este un semn al alegerii lui de către Dumnezeu şi nu un blestem.

*

Atunci când oamenii suferă, dacă Îl binecuvântează pe Dumnezeu, aceasta este cea mai mare virtute pe care o poate avea cineva în această viaţă. Adică cea mai mare binecuvântare.

*

Cuvântul lui Dumnezeu, când este citit mereu, lasă în noi amprenta Duhului care l-a izvorât. Aceasta face să crească harul lui Dumnezeu în noi, iar acest har devine în noi izvor de însuflare pentru rugăciune şi pentru toată buna făptuire.

*

Citirea cuvântului lui Dumnezeu naşte rugăciunea, o sporeşte şi îi dă consistenţă.

*

Smerenia este ca întotdeauna să nu ne facem pe noi centrul vieţii, ci pe Dumnezeu şi pe aproapele. Dacă te smereşti înaintea cuiva care este renăscut duhovniceşte, el se va smeri şi mai mult înaintea ta.”

(citate extrase din cartea Arhim. Zaharia Zaharou, Merinde pentru monahi. Ediţia a doua, Sfânta Mănăstrire Putna, Editura Nicodim Caligraful, 2013)