(VIDEO) Viata Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

Posted on July 19, 2014 by Crestin-ortodox

Pr. Arhim. Zaharia Zaharou – Sfaturi duhovnicesti

Posted on July 13, 2014 by Crestin-ortodox

parintele-zaharia-zaharou

Din sfaturile duhovniceşti ale Părintelui Arhimandrit Zaharia Zaharou de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex, Anglia:

“Ceea ce rămâne în veşnicie este legătura pe care ne-o creăm noi cu Dumnezeu în această viaţă trecătoare. (…) Numai legătura de dragoste între noi şi Dumnezeu, pe care începem să o zidim în această viaţă, va continua în veşnicie.

*
Pentru că el (Părintele Sofronie Saharov de la Essex) socotea că nu există minune mai mare în întreg universul decât unirea inimii omului cu Duhul lui Dumnezeu.

*
Prezenţa Duhului Sfânt în om alungă din acesta teama de moarte şi lupta pentru supravieţuire. Atunci omul e în stare să-i iubească pe toţi şi să-i ierte pe toţi, pentru că cel mai mare duşman, care este moartea, a fost alungat din el şi nu-i mai este frică de nimic.

*
De aceea, ar trebui să fie ca un fel de program al vieţii noastre ca în tot ceea ce zicem, în tot ceea ce facem, în tot ceea ce gândim, să punem un strop de dragoste, de dragul lui Dumnezeu.

Scriptura devine limba creştinului şi el se roagă folosind Scipturile pentru că acestea sunt cuvinte date nouă de Duhul Sfânt, aşa încât, când ne rugăm cu cuvintele pe care Duhul Sfânt ni le-a dat, Duhul Sfânt Se roagă împreună cu noi.

Căci, dacă suntem cu adevărat aleşi de Dumnezeu, ni se dăruieşte această cinste să-I arătăm, la rândul nostru, recunoştinţa şi dragostea noastră către Dumnezeu, Care mai înainte de noi a făcut acelaşi lucru pentru noi. Altfel spus, suferinţa în viaţa creştinului este un semn al alegerii lui de către Dumnezeu şi nu un blestem.

Atunci când oamenii suferă, dacă Îl binecuvântează pe Dumnezeu, aceasta este cea mai mare virtute pe care o poate avea cineva în această viaţă. Adică cea mai mare binecuvântare.

Cuvântul lui Dumnezeu, când este citit mereu, lasă în noi amprenta Duhului care l-a izvorât. Aceasta face să crească harul lui Dumnezeu în noi, iar acest har devine în noi izvor de însuflare pentru rugăciune şi pentru toată buna făptuire.

Citirea cuvântului lui Dumnezeu naşte rugăciunea, o sporeşte şi îi dă consistenţă.

Smerenia este ca întotdeauna să nu ne facem pe noi centrul vieţii, ci pe Dumnezeu şi pe aproapele. Dacă te smereşti înaintea cuiva care este renăscut duhovniceşte, el se va smeri şi mai mult înaintea ta.”

(citate extrase din cartea Arhim. Zaharia Zaharou, Merinde pentru monahi. Ediţia a doua, Sfânta Mănăstrire Putna, Editura Nicodim Caligraful, 2013)

Parintele Iustin PARVU – Sfaturi duhovnicesti

Posted on July 8, 2014 by Crestin-ortodox

parintele-iustin-parvu-petru-voda-02

Un mare iubitor de Dumnezeu, Neam şi Ţară:

Părintele Arhimandrit IUSTIN PÂRVU (10 feb. 1919 – † 16 iun. 2013)

– Veşnica lui pomenire ! –

Din cuvintele de învăţătură ale Părintelui Iustin:

“Cine îşi respectă credinţa, respectă şi munca şi ordinea şi rigoarea. În acela poţi să ai încredere.

Românii, care au credinţa ortodoxă, care sunt fii ai lui Iisus Hristos, nu pot fi, structural, decât oameni ai păcii şi ai iubirii.

Bucuria creştinului vine din smerenie şi e permanentă, bucuria celorlalţi oameni vine din succesul de o clipă şi ţine tot o clipă.

Pune-ţi cu nădejde sufletul şi inima în mâinile lui Dumnezeu şi lucrurile vor fi după voinţa lui Dumnezeu.

Mulţi nu ştiu că nu sunt, de fapt, săraci. Doar când pierd totul îşi dau seama că nu erau săraci, că aveau îndeajuns.

Prin spovedanie omul devine conştient de sine, ştie care îi sunt limitele şi calităţile.

Fiecare om răspunde de aproapele său, toţi ne facem vinovaţi când cineva din preajmă cade fără ca noi să epuizăm toate căile de a-l salva.

Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu… Iar relaţia cu Dumnezeu se stabileşte printr-o temeinică cunoaştere a sinelui, printr-o relaţie de iubire cu aproapele.

Tot ce se întâmplă bine în lume este consecinţa răbdării. Tot ce se întâmplă rău e consecinţa nerăbdării.

Aşa de mare putere are această dragoste de aproapele, încât, cel ce a ajuns la iubirea naturală de oameni, înlăturând iubirea păcătoasă de sine, primeşte darurile vindecărilor.

Biserica Ortodoxă e fiecare creştin în parte şi toţi la un loc. Dacă un singur creştin dispare, toată construcţia suferă.

Calea spre Rai trece prin inima omului. Dar inima omului trebuie să fie în legătură cu Biserica, evident. Raiul pentru creştin nu este o făgăduinţă goală, că va fi împărăţia de după Judecată, Raiul începe odată cu omul, de pe lumea aceasta Raiul se face cu fiecare faptă bună. Am făcut o faptă bună, am mai înainat cu un pas în Rai.

Deşi astăzi este atât de neglijată, de la educaţie va pleca totul în refacerea noastră morală şi spirituală… ! De la educaţia religioasă în şcoală se va forma o gândire închegată pe principiile acestea sănătoase, de viaţă morală.”

Sursele bibliografice:

Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovniceşti, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2010; Adrian Alui Gheorghe, Semnele vremii noastre. 7 întâlniri cu Părintele Iustin Pârvu, Piatra Neamţ, Editura Conta, 2011.