Tag Archives: Gheron Iosif Isihastul
(VIDEO) Gheronda Iosif Vatopedinul – Cuvinte duhovnicesti
Arhimandritul Efrem Filotheitul – Despre pocainta, iertarea pacatelor si nadejde
“Nu poate Dumnezeu, Hristos, adancul milostivirii si al indurarilor, sa ridice greutatea unui suflet pacatos? O mana de nisip aruncata in ocean are vreo substanta? Nicidecum, ci se pierde. Se mai vede ceva la suprafata? Nimic. Exact asa este si cu toate pacatele omenirii: sunt un nimic in fata abisului milostivirii lui Dumnezeu. Cu mult mai mult pacatele unui singur suflet! (…) Pentru aceasta, nimeni sa nu deznadajduiasca, ci sa mearga cu pocainta la duhovnic, care are prin cuvant putere sa-l impace pe pacatos cu Dumnezeu, sa-l indrepteze intr-o clipa.” (Arhim. Efrem Filotheitul)
(VIDEO) Staretul Efrem Vatopedinul – „Parintele Sofronie Saharov – un om plin de har”
(VIDEO) Staretul Efrem din Arizona
(AUDIO) Staretul Efrem Katunakiotul – Rugaciunea lui Iisus
(VIDEO) Gheronda Iosif Vatopedinul – Sfaturi duhovnicesti
Arhim. Efrem Vatopedinul – Avorturile sunt o forma de genocid!
Înțelegem ispitele și provocările epocii noastre, în care plăcerea trupească este oferită omului într-un mod foarte facil. Relațiile premaritale și extramaritale sunt considerate firești, dar ele sunt împotriva firii. Astfel se încalcă premisele căsătoriei, dar și însăși Taina nunții. Curăția dinaintea nunții și fidelitatea, cumințenia în căsătorie nu reprezintă doar aplicarea unor porunci morale ale lui Dumnezeu, ci au o prelungire ontologică. ”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2:24). Prin unirea trupească din căsătorie cei doi soți devin una, trăiesc adevărata unitate și dragoste, cea binecuvântată de Dumnezeu. În timp ce orice legătură premaritală și extramaritală scindează personalitatea. Și, ca o urmare firească, roadele acestor relații păcătoase aduc sarcini nedorite, care de regulă sfârșesc în avorturi.
În paralel, criza economică ce a început să ia dimensiuni mondiale este o altă cauză care împinge multe perechi să săvârșească avort. Greutățile economice pe care le întâmpină familia socotesc că va fi o piedică în a hrăni încă un copil și de aceea recurg la avort. Mare greșeală! Omul nu este creatorul exclusiv al pruncilor, ci este împreună-creator cu Dumnezeu-Creatorul. Dumnezeu cunoaște și are puterea de a se îngriji mult mai bine de noi, făpturile Sale. Uitați-vă cum Însuși Hristos, într-un anume fel, ne ironizează pentru faptul că nu avem încredere în pronia Sa. Spune: ”Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările” (Matei 10:29-31). Cel Care se îngrijește de vrăbii nu se va îngriji de omul care este chipul Său? S-a pierdut în zilele noastre credința, nu atât credința în Dumnezeul Treimic, adică credința dogmatică, cât credința în Pronia lui Dumnezeu, ne-am pierdut încrederea în Dumnezeu. Trebuie să fim siguri pe credința noastră, să dobândim această credință a vederii lui Dumnezeu, să o cerem de la Dumnezeu. Apostolii, când au cerut de la Hristos ”sporeşte-ne credinţa” (Luca 17:5), la această credință se refereau.
Aproape în fiecare an se săvârșesc la nivel mondial mai bine de 50 de milioane de avorturi. E ca și cum în fiecare an ar fi decimată întreaga populație a Franței. Grecia, din păcate deține primul loc în Europa la avorturi, mai bine de 300 000 pe an. 22% dintre grecoaice au făcut cel puțin un avort. În Rusia, în ultimii ani, numărul avorturilor depășește un milion pe an, având ca număr record la nivel mondial 4.103.400 de avorturi în anul 1990. Și, desigur, proporțiile și procentele acestea sunt în realitate mult mai mari, pentru că cele mai multe femei recurg pentru avort nu la spitalele publice, unde obligatoriu sunt înregistrate, ci la cabinete particulare, unde înregistrarea nu e obligatorie. În aceste cifre nu sunt cuprinse așa-numitele ”avorturi la chiuvetă”, care și acestea se ridică la un număr foarte mare, care survin în urma reproducerii în laborator, unde se fecundează mult mai multe ovare decât vor fi implantate, precum și avorturile rezultate în urma ”experimentelor genetice” care au loc pentru diferite scopuri de cercetare. De asemenea, avorturile pe care le fac femeile cu sarcini gemelare sau triple, pentru a ajunge la o sarcină monoembrionară.
Mulți afirmă că problema demografică cu care se confruntă mai ales Grecia, dar și Rusia, va constitui cea mai mare problemă a deceniului următor, de vreme ce numărul deceselor este deja mai mare decât cel al nașterilor. Cea mai importantă problemă nu este rata scăzută a natalității (care și aceasta există, desigur), ci faptul că avorturile constituie o nouă formă de genocid. Deja în Grecia avorturile sunt mult mai multe decât nașterile, cel puțin de trei ori mai numeroase!
Nu pot să înțeleg cum în țări ortodoxe au loc aceste crime abominabile, cum avorturile au luat o asemenea extindere! Acest fapt va trebui să ne neliniștească foarte mult, să ne cutremure aș spune, și se impune să dăm un semnal de alarmă. Nu este posibil ca noi, popoarele ortodoxe, să săvârșim asemenea fărădelegi! Asta arată că nu ducem o viață de creștini ortodocși, ci doar în acte suntem creștini. Nu avem o viețuire creștină. Cred că Biserica Ortodoxă ar putea să acționeze mai bine asupra acestui subiect, lucru pe care romano-catolicii îl fac. Ar trebui să avem o colaborare cu statul, dar însuși statul a legalizat avorturile, așa că ne aflăm într-o confruntare cu statul în această privință. Se impune ca întregul cler și popor să se mobilizeze într-o campanie împotriva avorturilor, care însă să izvorască din adevărata cunoaștere și dragoste pentru om.
SURSA: http://www.pemptousia.ro/
(VIDEO) Arhim. Efrem Filotheitul – Despre razboiul duhovnicesc
O minune a Gherondei Iosif Vatopedinul
Această minune, trăită de un prieten al familiei mele, s-a petrecut pe data de 2 iulie 2009, la o zi după fericita adormire a Bătrânului Iosif Vatopedinul (ucenicul Fericitului Gheron Iosif Isihastul).
Înca din luna mai a anului trecut, viaţa de familie a lui A. trecea printr-o grea încercare. Deşi era casătorită de câţiva ani cu X., şi aveau împreuna patru copii, dintre care cel mai mic era doar un bebeluş, părinţii lui X. încercau prin certuri, înşelăciuni şi invidie să o despartă pe A. de soţul ei. Folosindu-se de scrisori false şi de clevetiri, ei încercau să le dezbine familia. Situatia era critică, iar A. ajunsese chiar să creadă ca ea era responsabilă de declinul familiei sale, şi nu socrii. Căzuse în deznădejde. Părintele Efrem, stareţul Sf. Mănăstiri Vatopedi îi spusese adesea că ea nu este vinovată de nimic şi că ar fi bine să încerce să nu se mai gândească atâta la aceasta problemă, ci mai bine să se roage. Sfatul său era ca soţii să îndure toate acestea cu răbdare. Dar A. continua să se învinovăţească pe sine de această situaţie.
La o zi după adormirea Bătrânului Iosif, când soţul ei ducea copiii la grădiniţă la ora 7:30 dimineaţa şi obişnuia să asculte postul de radio al Mitropoliei din Lemesou, auzi de cum se urcă în maşină şi deschise aparatul o voce subţire, răguşită cu un tempo cumva repezit: „Nu-l lăsa pe diavol să-ţi intre în casă; scoate-l afară ! Tare îi mai place vrăjmaşului sa distrugă căsniciile şi familiile! Aşa că atunci când se întamplă aceasta nu tu eşti vinovat, ci diavolul e cel care te face să te simţi vinovat, iar tu pe nedrept te tulburi.” Şi în acest moment predica se opri. Întorcându-se acasă, îi spuse soţiei că a auzit la radio o predică uimitoare, foarte potrivită în problema lor, rostită de un părinte cu o voce răguşită.
Soţul a urcat din nou în maşină pe la 8:30 şi la radio se transmitea un cuvânt duhovnicesc al Bătrânului Iosif, în dialog cu jurnalistul Louka Louka al postului din Lemesou. Era aceeaşi voce pe care o auzise mai devreme. Părea a fi o predică foarte bună, iar părintele vorbea şi despre multe alte lucruri de suflet-folositoare. Se gândi aşadar, că ar fi bine să facă rost de o copie a acestei predici a Bătrânului Iosif pe care o auzise în dimineaţa zilei de 2 iulie.
Reuşi să şi-o procure, iar în seara zilei următoare, pe 3 iulie, în timp ce se îndrepta cu un prieten spre Sf. Mănăstire Machaira, pentru a participa la slujba de priveghere, puse înregistrarea predicii pentru a o asculta în maşină. Însă nicăieri nu apărea secvenţa în care părintele vorbea despre diavol, cum că trebuie să-l scoţi afară din casă, şi toate celelalte. I se păru tare ciudat. Apoi îi veni gândul că de obicei la 7:30 dimineaţa postul de radio al Mitropoliei transmite în direct Dumnezeiasca Liturghie de la Sf. Mănăstire Asomon Petraki.
Acest lucru i-l confirmă mai apoi şi directorul postului de radio. La acea oră nu se transmitea altceva! Din punct de vedere raţional, ceea ce se petrecuse era incredibil. Bătrânul Iosif îi vorbise lui A. în timp ce postul de radio transmitea în direct Dumnezeiasca Liturghie.
Prin urmare, se confirma cu claritate faptul că Bătrânul Iosif, cu îndrăzneala pe care a vădit că o are înaintea lui Dumnezeu, a intervenit într-un mod minunat pentru a aduce pace unui suflet bun, care pe nedrept se învinovăţea şi se tulbura din cauza clevetirilor şi răutăţii altora, ce doreau să îi dezbine familia.
De fapt, această istorisire ne uimeşte foarte tare deoarece arată ce mare îndrăzneală are Bătrânul Iosif înaintea Domnului, chiar şi după adormirea sa, precum şi existenţa de netăgăduit a vieţii după moarte, şi faptul că Dumnezeul nostru este Viu. Nu este o simplă teorie ori rod al imaginaţiei omeneşti.
Această întamplare am povestit-o stareţului Sf. Mănăstiri Vatopedi, Pr. Efrem, care n-a rămas deloc surprins, cunoscând viaţa Bătrânului Iosif. Mai apoi, întâmplarea a ajuns şi la urechile Mitropolitului Atanasie din Lemesou, care a confirmat faptul că la acea oră postul transmitea Sf. Liturghie, aşa că am primit permisiunea prietenilor mei de a face cunoscută această minunată intervenţie „radio”, fără a menţiona, evident, persoanele implicate.
Nearchos Panage
Sfântul Antonie Cel Mare 