Staretul Gherman Stavrovouniotul – Sfaturi duhovnicesti

“Postul şi rugăciunea, când merg împreună, fac minuni!

Fără impulsul iubirii, rugăciunea nu urcă la cer.

Se poate ca oamenii să facă bani, însă banii nu pot face oameni.

Omul care pune în mişcare lumea este omul pe care nu-l poate pune în mişcare lumea.

Cine-şi biruieşte patimile dobândeşte credinţă puternică.

Cel care îşi pune toată nădejdea în Iisus cel răstignit şi înviat este întotdeauna vesel.

Cu cât mai mult te străduieşti să-L iubeşti pe Dumnezeu, cu atât mai mult ţi Se descoperă.

Cel care mănâncă mult flămânzeşte repede. Cine mănâncă puţin, flămânzeşte greu.

Astfel este viaţa aceasta pentru cel care vrea să se mântuiască: o mucenicie!”

(Stareţul Gherman Stavrovouniotul)

SURSA: Arhimandritul Athanasie, Lumină lină şi tainică în negura zilelor noastre. Stareţul Gherman Stavrovouniotul, Editura Doxologia, Iaşi, 2016.

Arhimandritul Efrem Filotheitul – Despre pocainta, iertarea pacatelor si nadejde

“Nu poate Dumnezeu, Hristos, adancul milostivirii si al indurarilor, sa ridice greutatea unui suflet pacatos? O mana de nisip aruncata in ocean are vreo substanta? Nicidecum, ci se pierde. Se mai vede ceva la suprafata? Nimic. Exact asa este si cu toate pacatele omenirii: sunt un nimic in fata abisului milostivirii lui Dumnezeu. Cu mult mai mult pacatele unui singur suflet! (…) Pentru aceasta, nimeni sa nu deznadajduiasca, ci sa mearga cu pocainta la duhovnic, care are prin cuvant putere sa-l impace pe pacatos cu Dumnezeu, sa-l indrepteze intr-o clipa.” (Arhim. Efrem Filotheitul)

(VIDEO) Viata Parintelui Sofronie Saharov

Staretul Sofronie Saharov de la Essex

“Părintele Sofronie era din altă lume, şi spun aceasta nu pentru că era stareţul meu, ci pentru că toţi care l-au cunoscut mărturisesc acest lucru. De câte ori rostea un cuvânt, acel cuvânt era o deschidere către Împărăţia Cerească (…) Şi aveam simţământul că duhul şi mintea lui erau deja în lumea cealaltă, şi de acolo ne aducea în mod direct cuvântul său (…) Aveam sentimentul că Părintele vorbea neîncetat cu Cerul şi că numai din când în când şi pentru scurtă vreme îşi întorcea privirea spre pământ, iar aceasta doar pentru a confirma starea mizeră şi sărăcia lumii acesteia, pentru ca apoi să se îndrepte către cer cu o şi mai puternică dorire de Dumnezeu.” (Arhimandritul Zaharia Zaharou despre Stareţul Sofronie Saharov de la Mănăstirea “Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex)

SURSA: Arhimandrit Sofronie Saharov, Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii (Ps. 15, 11), Editura Episcopiei Devei şi Hunedoarei, Deva, 2015.

(VIDEO) Staretul Efrem Vatopedinul – Despre educatia crestina a copiilor nostri

Pr. Arhim. Zaharia Zaharou – Sfaturi duhovnicesti

Din sfaturile duhovniceşti ale Părintelui Arhimandrit Zaharia Zaharou de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex, Anglia:

“Ceea ce rămâne în veşnicie este legătura pe care ne-o creăm noi cu Dumnezeu în această viaţă trecătoare. (…) Numai legătura de dragoste între noi şi Dumnezeu, pe care începem să o zidim în această viaţă, va continua în veşnicie.

*
Pentru că el (Părintele Sofronie Saharov de la Essex) socotea că nu există minune mai mare în întreg universul decât unirea inimii omului cu Duhul lui Dumnezeu.

*
Prezenţa Duhului Sfânt în om alungă din acesta teama de moarte şi lupta pentru supravieţuire. Atunci omul e în stare să-i iubească pe toţi şi să-i ierte pe toţi, pentru că cel mai mare duşman, care este moartea, a fost alungat din el şi nu-i mai este frică de nimic.

*
De aceea, ar trebui să fie ca un fel de program al vieţii noastre ca în tot ceea ce zicem, în tot ceea ce facem, în tot ceea ce gândim, să punem un strop de dragoste, de dragul lui Dumnezeu.

*

Scriptura devine limba creştinului şi el se roagă folosind Scipturile pentru că acestea sunt cuvinte date nouă de Duhul Sfânt, aşa încât, când ne rugăm cu cuvintele pe care Duhul Sfânt ni le-a dat, Duhul Sfânt Se roagă împreună cu noi.

*

Căci, dacă suntem cu adevărat aleşi de Dumnezeu, ni se dăruieşte această cinste să-I arătăm, la rândul nostru, recunoştinţa şi dragostea noastră către Dumnezeu, Care mai înainte de noi a făcut acelaşi lucru pentru noi. Altfel spus, suferinţa în viaţa creştinului este un semn al alegerii lui de către Dumnezeu şi nu un blestem.

*

Atunci când oamenii suferă, dacă Îl binecuvântează pe Dumnezeu, aceasta este cea mai mare virtute pe care o poate avea cineva în această viaţă. Adică cea mai mare binecuvântare.

*

Cuvântul lui Dumnezeu, când este citit mereu, lasă în noi amprenta Duhului care l-a izvorât. Aceasta face să crească harul lui Dumnezeu în noi, iar acest har devine în noi izvor de însuflare pentru rugăciune şi pentru toată buna făptuire.

*

Citirea cuvântului lui Dumnezeu naşte rugăciunea, o sporeşte şi îi dă consistenţă.

*

Smerenia este ca întotdeauna să nu ne facem pe noi centrul vieţii, ci pe Dumnezeu şi pe aproapele. Dacă te smereşti înaintea cuiva care este renăscut duhovniceşte, el se va smeri şi mai mult înaintea ta.”

(citate extrase din cartea Arhim. Zaharia Zaharou, Merinde pentru monahi. Ediţia a doua, Sfânta Mănăstrire Putna, Editura Nicodim Caligraful, 2013)

(VIDEO) Arhimandritul Mina Dobzeu despre botezul ortodox al lui Nicolae Steinhardt

(VIDEO) Parintele Arsenie Papacioc – Cuvinte duhovnicesti

(VIDEO) Parintele Iustin Parvu – Interviu de Sorin Dumitrescu

(VIDEO) Parintele Iustin Parvu – Despre credinta si traditii